Monthly Archives: June 2015

Saptamana trecuta pe vremea asta sedeam cu Matilda pe o bordura prin Vitan asteptand sa-si revina dupa o tura de varsat pricinuita de raul ei de masina. Abia cand imi mai venise si mie sufletul la loc pe tema asta, ne apropiam de vreo 3000 de kilometri parcursi fara incidente si, pac, i se face rau. Si nu oricum, de la gradinita (Parcul Carol) pana la Auchan Vitan. Teoretic trei lulele de drum, practic, prin traficul de vineri-ploaie, imposibil de lung pentru ea. Noroc ca mi-a semnalizat la timp si ca eu am crezut-o ca-i e rau- uneori mai spune ca vrea aer si pentru ca-i place sa o bata vantul in plete- si ne-am dat jos inainte de a binecuvanta taxiul omului. Si poate ca nu mi se inmuiau genunchii asa daca a doua zi nu urma excursia cu autocarul pentru care primisem draguta invitatie, excursia la Dino Parc Rasnov. Deci pana la Rasnov. Deci, Posada. Deci, acele de par de la Izovrul Rece. Deci, drumul pe care s-a si manifestat pentru primada data raul ei de masina acum 3 ani. Deeeci, mai merge sau ce facem?

Cum in ultimul timp lucrez cu anxietatile mele si incerc sa fiu mai zen, am zis: hai sa mergem! Am impachetat trei schimburi de haine, pungile, sacii, Spritele (asta s-a dovedit singurul care intarzie varsaturile, nici nu ma mai obosesc sa stiu pe ce principiu, functioneaza si gata), toate gandurile mele optimiste si sambata dimineata ne-am infiintat la ora stabilita in Piata Victoriei pentru a plecat in aventura. Acolo, trei autocare care-si asteptau invitatii. Evident ca am ochit autocarul in care se suisera si celelalte mame posesoare de blog- nu de alta, dar sa nu invadam toate autocarele pentru ca observ tot mai des oameni care-si dau ochii peste cap cand copiii rad si se simt bine. Plecarea anuntata pentru ora 9, dar suntem romani si campioni la intarziat asa ca am plecat pe la 9,30 trecute. Doamne ajuta!

1560573_886862054708207_1062117974870901872_n

Acum or sa se intrebe unii „Da’ de ce nu stai cucoana, tu, acasa cu plodu tau boracios?” Pai n-am stat! Unu, pentru ca pe cat incerc eu sa controlez deplasarile ei incat sa le evitam pe cele cu autoturisme, nu o pot priva de genul asta de excursii impreuna cu alti copii, cum nici de cele de la gradinita/scoala si am vrut sa vad cam cat de rau ii poate fi in autocar. Cu toate ca aveam ceva sperante ca va fi bine pentru ca a mai fost in patru deplasari cu autocarul si nu i-a mai fost rau niciodata. Si, a doua, pentru ca ea e mare fan dinozauri. Ii tine minte inca de la 2 ani pe cei vazuti la Constanta si cand mergem la mare imi cere mereu acolo. Sunt cei de la intrarea in Rzervatia Naturala din Parcul Tabacariei. Sunt cativa, insa sunt animati si scot sunete, asta cred ca-i place cel mai mult. Iar pornind de la treaba asta a inceput sa ma intrebe si sa invete despre dinozauri. Asa ca atunci cand i-am zis ca-i un parc foarte mare cu multi dinozauri care par reali, n-a mai fost chip sa nu mergem. Deci am tras aer in piept si am sperat un drum linistit si fara rau de masina. Iar norocul- ca ne mai viziteaza si pe noi uneori- a facut chiar sa nu-i fie rau si sa aiba un drum foarte placut. Aleeeluia! (Inca nu-mi vine sa cred, oamenii cu rau de masina stiu de ce!)

11391783_886914934702919_5729750937429557151_n

Si ajungem noi la Rasnov in frumoasa Depresiune a Brasovului. Soare si cald cum n-as fi crezut sa apuc sa vad la munte- spun localnicii ca totusi aceasta este cea mai calda vara pe care au avut-o pana acum. Dar cald din ala a la Bucuresti. Nu era asfalt si nici beton ca aici ca sa-ti tiuie urechile, dar la soare te “friptureai” instant. Rataceste si domnul sofer putin drumul, noroc ca domnisoara PR a fost vigilenta, si ajungem- adevarul este ca nu este niciun indicator nicaieri, nici marca la fata locului. Dino Parc Rasnov este situat pe drumul catre Cetatea Rasnov, deci luati putin de urcati panta si in cateva zeci de metri, pe dreapta, este intrarea in Parc. Unii au considerat urcarea o provocare- eu zic ca daca a urcat-o fara probleme in pas vioi o hodoroaga supraponderala ca mine, care mai cara si juma din casa in carca, e urcabila- dar daca aveti bebelusi de carat si nu va tin picioarele exista varianta cu tractorasul Cetatii. Este cam aglomerat si trebuie sa-l asteptati. Intrarea in Parc se face printr-un pavilion in care timp de doua luni sunt expuse si doua fosile reale de dinozauri, imagini si informatii. Cred ca de aici se pot lua si suveniruri.

11223854_886884374705975_4540646013663033225_n

Pana aici toate bune si frumoase, chiar nesperat de bine pentru noi, eu eram inca euforica dupa drum si tot topaiam in gand de fericire ca mi-a fost copilul bine. Si intram! In fata o mare zona pietruita- invaluita in praf pentru ca tocmai alergasera niste copii- unde ar fi trebuit sa fie locul de joaca in aer liber si inca nu este. M-am bucurat meschin pentru asta ca nu mai urneam copiii de acolo. In stanga- construit deasupra unei rape- restaurantul Parcului. As fi vrut sa ma duc sa iau o apa, dar la o rapida estimare mi-am dat seama ca n-am sanse sa scap de acolo fara o jumatate de ora de stat la coada, plus ca era omor. Imi dau seama si ca avem zero sanse sa mancam acolo pana la ora de plecare. Era ora 13 iar copilul meu nu mancase nimic toata ziua, cand ai rau de masina nu mananci inainte de plecare. Ii dau un mar ca sa fie totusi pacalita ca a mancat ceva si sa nu devina iritata de foame. In minte cautam rezolvari pentru masa de pranz. Cum facem totusi sa manance ceva in urmatoarea ora ca pana la 16 cand o luam spre casa sa I se si aseze mancarea in burta. Noroc ca avem prieteni minunati care se plimba pe la Rasnov si am rezolvat cu mers la masa in oras la Restaurantul  La Promenada (foarte bun, recomand).

11037887_886884391372640_10469101164353697_n

Inaintam in parc, restul grupului deja se risipise si se amestecase printre celelalte zeci de persoane (ca sa nu spun sute). Ne suna prietenii nostri Cojocarii, ei erau déjà in Rasnov in vizita la Viata pe indelete, ii asteptam si pe ei chiar sub traseul de aventuri suspendat in copaci. Clar pentru copii mai mari, mult mai mari. Matilda nu ar fi putut sa-l parcurga singura- chiar daca inaltimea i-ar fi permis sa intre pe traseu- ne-am linistit si cu tiroliana pe care i-o promisesem de acasa. De aia nu e bine sa promiti inainte sa ajungi la fata locului. Pana urca si Gena cu prichindeii ei si sta si sa ia niste sticle cu apa, am timp suficient sa ma uit in jur. Si incepe sa se limpezeasca imaginea de treaba romaneasca. Treaba mult prea mediatizata pentru propriul bine. Dupa una sau doua amanari ale deschiderii, au deschis Parcul tot neterminat. Dupa o mare draperie/harta erau inghesuite tone de resturi si de gunoaie. Peste tot in jur resturi de materiale parasite in graba, fire de electricitate neingropate corespunzator, casutele de la baza traseului de aventuri neterminate si inchise. Sub casute resturile de la constructie- rumegus, lemne, scule. Apa din bazinul dinozaurilor marini lipsa, in groapa lor mizerii ramase din ziua deschiderii. Oameni care se purtau de parca erau scapati dintr-o cusca, trageau de exponate, se suiau in gura lor, le loveau- drept urmare dupa numai o zi de la deschidere dinozaurii incepusera sa-si piarda dintii. Arunc un ochi si catre traseu si vad amplasarea dinozaurilor, inteleg si ca nu-s de lasat copiii mici liberi. Incep sa devin trista.

10390424_886884918039254_1550947783516187684_n

10462721_886885004705912_1375813672758186130_n

10481411_886885064705906_7624177909951455998_n

11390200_886885158039230_6065463024917308331_n

11392957_886885248039221_4527437976738530446_n

1982245_886885478039198_5259881887669120438_n

11391138_886885314705881_4545365840274757285_n

11013208_886885431372536_5906521832200049076_n

11537239_886885398039206_842537153863031840_n

Eu, din toate deplasarile cu Matilda, incerc sa ma incarc si sa ma bucur cu si de fericirea ei. Este copilul fericit? S-a bucurat de ce s-a intamplat acolo? Foarte bine! Ca despre asta era vorba. Incerc si sa las spiritul carcotas acasa, sa nu caut nod in papura numai asa de dragul criticatului. Mai ales ca niste oameni au investit acolo foarte multi bani si sigur unii si foarte multa munca. Insa nu pot sa ma fac ca nu vad ce este in jurul meu, cum nu pot sa imbrobodesc adevarul de dragul pulicitatii si asta cel mai mult din respect pentru voi, oamenii de citi pe aici si aveti incredere ca nu va vand gogosi. In primul week-end de la deschidere au fost in acest Parc 11.000 de oameni. Organizatorii s-au bucurat, insa eu cred ca s-au bucurat prea repede si ca asta a fost si unul dintre punctele negative ale experientei. A fost mult prea aglomerat pentru a te putea bucura de traseu. Restaurantul imposibil de accesat- cei care au insistat au asteptat intre 2 si 3 ore pentru a li se aduce mancarea. Imposibil de privit exponatele fara sa fii imbrancit, dat la o parte sau fara sa-i dai tu pe ceilalti pentru a face macar o poza in care sa nu apara inca 10 persoane straine- nu-mi place sa pun fotografii pe blog in care sunt si alte persoane, cum nu-mi place sa blurez fetele copiilor, imi da o stare aiurea.

Dar, pentru putina structura, iata ce concluzii am tras:

Aspecte pozitive:

  • Exponatele sunt copiii fidele cu realitatea (aia presupusa, ca nu i-a vazut nimeni pe domnii dinozauri), dar sunt foarte bine realizate si sunt multe. Sper ca sunt si la fel de rezistente si ca acesti dinozauri or sa “supravietuiasca” totusi;
  • Este in aer liber, la munte, vegetatia a fost pe cat posibl conservata;
  • Efortul organizatorilor ca toata lumea sa fie ok- aici ma refer la Agentia de PR care ne-a invitat si organizat.

Aspecte mai putin positive:

  • Parcul nu este terminat/finisat;

Lipsesc: locurile de joaca, cinematograful, casutele “din copac” sunt neterminate si inchise, tiroliana este mica si neaccesibila,;

  • Nu s-au luat masurile necesare pentru a garanta siguranta vizitatorilor intr-un astfel de loc! Ceea ce mi s-a parut cel mai grav. Nu este vorba de “nu stiu eu sa apreciez cum e in natura”, ca un parc in natura nu inseamna sa iti rupi gatul mergand pe alee. Sunt exponate asezate in rape sau sus in panta si nu sunt semnalizate corespunzator.
  • Balustradele de protectie nu sunt terminate, sunt zone abrupte nemarcate. Am asistant la plonjonul unui copilas, l-a prins maica-sa de pantaloni ca altfel sa ducea in cap in rapa. Not ok! Deci nu va lasati copiii nesupravegheati.
  • Pietrisul de pe jos aluneca, recomandat sa va incaltati cu incaltari cu talpa serioasa- ar parea logic, insa nu pentru toata lumea.
  • Restaurantul era complet depasit de numarul de solicitari iar anagajatii pareau nauci- posibil sa ii fi fost si ei ametiti de atata lume- si neterminat. Neterminat in sensul ca el este din ferestre mari de termopan, ferestre care nu aveau si STICLA pusa peste tot! Copilul propriu a fost la 10 cm. sa decoleze printr-o fereastra lipsa pentru ca a fugit incantat sa se uite pe geam. Am tipat la ea de s-au speriat si dinozaurii, dar intre copil cu gatul rupt si speriatul dinozaurilor… Ea nu realizase ca acolo nu este sticla si nici nu era treaba ei sa realizeze asta. Din punctul meu de vedere este inadmisibil sa deschizi un astfel de loc in conditiile date!
  • In tot timpul stat acolo am vazut o singura persoana din Staff care incerca din rasputeri sa iasa dintr-o vale/rapa pentru a ajunge la niste turisti care calareau in familie unul dintre dinozauri. Parerea mea este  ca ar fi trebuit sa existe niste reguli de vizitare afisate vizibil din loc in loc, cateva indicatoare pe traseu si mai multi oameni din echipa care in mod discret sa puna putina ordine in haosul creat de vizitatori.
  • Niciun dinozaur nu este animat lucru la care se asteptau mai toti copiii.

Sunt sigura ca aceste lucruri sau parte din ele urmeaza sa fie corectate, le-am semnalat si eu organizatorilor in timpul excursiei. Dar pacat pentru potentialul acestui loc, nu ar fi trebuit deschis inainte de a fi terminat, finisat si sa arate ca un loc in care s-au investit 5 milioane de euro.

Acestea sunt aspectele pe care le vede ochiul de parinte al unui copil mic. Probabil ca daca Matilda avea 10 ani nici nu ma duceam cu ea pe traseu si nu-mi pasa de balustradele lipsa sau ca nu a avut unde manca acolo. Si la fel, daca as fi facut drumul acesta ca vizitator platitor de drum si bilet (28 de lei adultii si 22 de lei copiii) cred ca as fi reactionat ceva mai ferm. Asa, m-am bucurat de uimirea Matildei in fata gigantilor, de faptul ca a recunoscut cativa dintre ei si, mai ales, ca am avut norocul sa avem prieteni veniti cu masina si am mers in Rasnov la masa, iar Matilda s-a revazut cu Maria si Vladimir. Ca s-au jucat si alergat la aer curat.

M-as bucura ca atunci cand o sa mai ajungem in zona sa regasim Parcul terminat si dinozaurii inca in picioare.

11426219_886935648034181_8037111141646645345_n

 

 

 

Iubesc vara! Trebuie sa incep cu asta, cu dragostea mea pentru soare si caldura, pentru fructele de sezon, pentru pielea usor bronzata, pentru balaceala si vacanta. Vara pentru mine miroase a piersicile de la bunica, a praf udat de ploaie si, mai nou, a crema organica de plaja a Matildei- da, putin prozaic, dar cum deschid noul tub de crema cum am o vacanta olfactiva instant. Iubesc vara! Sunt omul soarelui si al caldurii si sunt convinsa ca daca as avea un animal totem acela ar fi unul care hiberneaza. Iubesc vara si lumina care-mi inunda ochii si spiritul si ma ajuta sa imi vad planurile realizate. Toate lucrurile bune din viata mea s-au intamplat vara, pana si copilul J. Si cum mai avem sapte zile pana la concediu deja am inceput sa fac bagajele si pregatirile pentru mare. Si ca tot ne pregatim de vacanta si de soare, joia trecuta am evadat putin la unul dintre evenimentele Parenting PR tinut in frumoasa gradina de la Serendipity Tea sugestiv numit Sanatate de-(o) vara? Sau sanatate ca stil de viata?. Ioana si Ana au gandit acest eveniment in cadrul campaniei „Esti unica, alege personalizat!” acum, in frumos inceput de vara, pentru a reimprospata informatiile legate de sezonul cald. Alimentatie, hidratare, expunere la soare, cat si pe unde ne balacim, cu ce ne putem suplimenta organismul pentru a avea o vacanta fara neplaceri.

Sanatate de-o vara 1

Invitatii au fost: doamna doctor Ruxandra Constantina, medic specialist medicină de familie, competenţă apifitoterapie, reflexoterapie, iridologie, biorezonanţă- ne cunostem cu dansa de la consultatia mea cu iridologie si biorezonanta. Pentru alegerile personalizate în alimentaţie, Claudia Buneci, a fost o reala surpriza pentru mine, un om foarte placut alaturi de care am avut o discutie care s-a lipit imediat. Sigur o sa ne mai vedem sa continuam. Si doamna Laura Dan, Brand manager Lactacare, care ne-a explicat beneficile pro si prebioticelor. Lactacare fiind o gamă de produse de ultimă generație, cu conținut probiotic, prebiotic (susține probioticele în funcțiile lor intestinale) și simbiotic (împletirea sinergică a primelor două caracteristici, pentru menținerea unei stări bune de sănătate). Fiecare din aceste produse are în compoziția sa miliarde de micro-organisme selectate atent din mai multe tulpini de bacterii acido-lactice, toate ajutând la evitarea dezechilibrelor intestinale. Intamplarea facand ca noi sa si folosim aceste produse.

Speakeri eveniment

De retinut din cele spuse de aceste doamne speciale:

  • Hidratare- foarte importanta pentru eliminarea toxinelor, mentinerea nivelului de energie, a tensiunii arteriale normale, a tonusului mental, a sanatatii pielii. Ne hidratam cu apa, apa cu lamaie, ceai de menta, ceaiuri din plante (nu diuretice) si prin consumul de fructe si legume proaspete. Evitam pe cat se poate alcoolul si bauturile foarte reci.
  • Hrana- in sezonul cald- ca in orice sezon as spune eu- ar trebui sa ne hranim cu ceea ce se produce acum in mod natural, sa consumam produsele proaspete, preferabil cele autohtone. Daca tot apar pe rand frunctele si legumele sa le consumam in aceasta ordine a aparitiei lor, chiar sa incercam sa facem mici cure de o zi dintr-un aliment exclusiv. Cum ar fi o zi de mancat numai cirese. Fructele si legumele ce contin betacaroten (morcovul) ajuta pielea si bronzarea frumoasa si uniforma. Ne-ar ajuta si reducerea consumului de lipide si proteine animale in aceste luni calde si sa le lasam pentru lunile reci. Atentie la calitatea si starea alimentelor pentru ca sezonul cald aduce cu el si accelerarea stricarii alimentelor. Incercati sa va incepeti ziua cu o masa de fructe si/sau legume- eventual facute un smoothie- apoi sa aveti cele trei mese principale si doua gustari peste zi. O idee de pranz racoros ar fi o salata cu multe frunze in care sa adaugati o carne salba/ou/peste/branza- una dintre acestea. Gustarile pot fi alcatuite din semintele „bune”- cum le spun eu- 50 gr. migdale rehidratate sau nuci. Daca lesinam dupa ceva dulce ar fi recomandat sa ne „alintam” cu o curmala sau cateva stafide si nu cu produse procesate si cu adaos de zahar.
  • Pielea- numita si cel mai mare organ al corpului, pielea ne protejeaza de agentii externi, ea prezinta o semipermeabilitate selectiva, dar atunci cand nu este sanatoasa si sau ranita este o poarta deschisa catre organism. Ne protejam pielea de razele puternice ale soarelui prin haine subtiri si deschise la culoare si prin creme cu factor de protectie UVA si UVB cu filtru natural, ar trebui sa evitam cremele comerciale cu filtru chimic. Incercam un bronz natrual si progresiv prin expunere la soarele mai bland de pana in ora 11 si de dupa ora 17. Hranim si hidratam pielea cu o crema naturala, eventual cu betacaroten care ajuta la un bronz uniform. Pielea cu probleme- cuperoze, acnee- ar trebui expusa cu ponderatie la soare chiar daca pe moment problemele par ca se amelioreaza, ulterior va aparea fenomenul de rebound. Pentru pielea acneeica mai folositoare este apa de mare si mai putina expunere la soare. La fel, pielea ranita, mai ales cea a fetei si cea care a suferit tratamente cu laser- nu trebuie expusa la soarele puternic pentru ca or sa apara pigmentari- de multe ori ireversibile.
  • Soarele si Vitamina D- s-au facut multe studii in ultimul timp in legatura cu beneficiile Vitaminei D in organism. Pe langa rolul sau in asimilarea calciului, mai nou se vorbeste despre rolul sau in imunitate. Ce ar trebui sa stim despre sintetizarea Vitaminei D este ca acest lucru se intampla atunci cand ne expunem pielea la soare in punctul sau de maxim pe cer, atunci cand razele cad perpendicular pe sol. Orele 12- 14. Ce sa facem ca sa ne bucuram de acest dar, insa sa nu ne si ardem? Sa ne expunem timp de un sfert din timpul nostru de inrosire. Sa zicem ca pentru mine timpul de inrosire este de 20 de minute de expunere la soare (de fapt sunt 5 J) deci ar trebui sa stau 5 minute cu pielea expusa la razele soarelui de amiaza. Insa nu facem asta zilnic, 2-3 zile pe saptamana ar trebui sa fie suficient. Chiar si ochii au nevoie de lumina pentru a semnaliza creierului ca e summer time si sa se puna pe treaba si pe tonifiat organismul. Deci cu moderatie mai dam ochelarii de soare jos.
  • „Pielea” interna- adica cele cateva sute de metri patrati de mucoasa intestinala reprezinta o interfata de schimbu intre corp si mediu de cea mai mare importanta. Iar vara este si preferata bolilor intestinale care altereaza echilibrul acestui schimb. La fel cum o fac si antibioticele si alimentele nesanatoase. Deci, pe langa hrana sanatoasa si fibre ar trebui sa ne ajutam organismul si cu un supliment cu probiotice. Eu i-am dat Matildei probiotice si enzime inca de bebelus cand o chinuia burtica, rezultatul a fost: zero colici. Cat timp a fost alaptata exclusiv si apoi pana la intalnirea cu primele antibiotice a fost la adapostul protectiei laptelui matern. Insa, de la episodul de Rotavirus de acum un an si jumatate si, apoi, a antibioticelor din ultimul an (binecuvantarile gradinitei) i-am facut Matildei cure cu probiotice. Evident in fazele de administrare de antibiotic cat si dupa, pana la reglarea florei intestinale. O mucoasa intestinala sanatoasa nu numai ca duce la o absorbtie optima in intestinul subtire si o protectie la fel in gel gros, dar ne ajuta cu nivelul de rezistenta la imbolnaviri. Intamplarea a facut ca in aceasta perioada sa luam exact produsele Actavis- pentru ca ultima raceala de gradinita a ajuns si la mine si nu s-a lasat dusa decat cu antibiotic. O sa incerc si produsul cu fibre si revin cu impresii.
  • Balaceala- eu am obsesia piscinelor, recunosc. Pentru ca nu am cea mai sanatoasa piele si un ph predispus la a agata toate infectiile micotice posisibile, evit piscinele si strandurile. O fac si pentru clorul din apa care iar pentru mine este nefericit. A trebuit sa mai intru in bazin la inot cu Matilda si am facut-o cu sufletul strans. Doamna Ruxandra Constantina ne sfatuieste sa evitam apa mica de la intrarea in bazin pentru ca acolo isi fac veacul bacteriile si ciupercile de bazin- apa fiind mai calda le faciliteaza dezvoltarea. La fel ne recomanda sa nu ne asezam direct pe marginea piscinei, preferabil sa ne folosim de un prosop. Dupa folosirea psicinei ar trebui sa ne spalam pentru a inlatura clorul de pe piele. Daca aveti o piele foarte sensibila si mai ales daca mergeti in alte tari unde apa de mare este mult mai sarata decat la noi, ar trebui sa faceti dus si sa nu o lasati pe piele pentru a nu provoca iritatii. Sa ne protejam ochii de contactul prelungit cu apa de piscina, clorul usuca mucoasa si suntem mai vulnerabili in fata conjunctivitelor de piscina. In cazul in care contactati o infectie de piscina- fie ea oculara, a unghiilor sau una intima- nu va tratati dupa ureche sau cu „babisme”, consultati un medic. Exista tratamente naturiste foarte bune, insa ele ar trebui prescrise de un medic specializat in asta. Iar doamnele ar trebui ca pe perioada folosirii piscinelor sa suplimenteze flora vaginala sanatoasa prin ovule naturale ce contin culturi bacteriene specifice.

Serendipity

Mi-ar fi placut sa fiti acolo pentru a va incarca si voi din energia pozitiva a Anei, ea acum sase luni a luat decizia unor schimbari in stitul sau de viata- schimbari alimentare, schimbari ale nivelului de miscare si, zic eu mai ales, schimbari in modul de a simti si gandi. In aceste sase luni Ana a inflorit si este revigorant si pentru cei din jurul sau. Merita sa urmariti pe blogul ei pasii prin care a trecut. Eu o sa incerc sa va transmit putin din aceasta energie pozitiva prin cuvintele sale de final- Totul incepe prin a te iubi pe tine!

Sa va iubiti si sa luati decizii sanatoase in aceasta vara asa incat sa nu va vina sa hibernati peste iarna cum imi vine mie! Sper, totusi, anul asta sa intru cu alt tonus in toamna.

Multumim Parenting PR pentru eveniment si sponsorilor pentru ca l-au facut posibil- Actavis, Biologistic, Vavian Pharma şi Sian Books. Si, nu in ulimul rand, gazdei Serendipity Tea (str. Dumbrava Rosie nr. 12) locul nostru de relaxare- si sa dau putin din casa ma bucur ca au ales acest loc dupa ce l-au vazut in fotografiile mele, sa nu ma spuneti.

Sanatate de-o vara 2

Vara frumoasa sa aveti!

 

Cand m-am mutat in cartierul acesta, acum 8 ani, am glumit ca mi-am luat casa cu parc. Abia dupa apariatia Matildei s-a dovedit ca n-a fost tocmai o gluma, chiar mi-am luat casa cu parc. Primul an de viata al Matildei s-a intamplat mai mult in parc. Prima ei vara a fost cu cel putin 8 ore pe zi de stat la umbra copacilor din Tineretului. Iubesc locul asta, mi-a facut viata mai frumoasa si sufletul meu o sa ramana aici si cand o sa ne mutam. Prima casa a Matildei va fi mereu aici, primele amintiri, primi pasi, primul ras si primul cuvant. Toate s-au intamplat in parcul nostru. Asa ca atunci cand am auzit de promovarea unui restaurant prietenos cu familiile, la aer curat si cu cu mancare sanatoasa nu aveam cum sa refuz invitatia. Ba mai promiteau si un mic loc de joaca amenajat pentru copiii energici. Si chiar la momentul oportun pentru ca restaurnatul unde ne sarbatoaream finalul de sapatamana a fost recent demolat. In perioada trista petrecuta la prima gradinita ne-am format un obicei de a ne “cinsti” vineri seara la restaurant, sarbatoream ca am mai supravietuit unei saptamani. Acum nu mai avem nevoie de asta, a ramas insa obiceiul. Deci foarte fericita sa aud ca exista un alt restaurant prietenos cu cei mici in apropierea casei noastre.

Asa ca pe la sfarsit de luna mai am luat copilul de la gradinita si am urcat dealul spre Sala Polivalenta, am trecut de barierea de separare dintre zona Tineretului si Oraselul Copiilor si imediat pe stanga este Restaurantul Sevis. Destul de maricel pentru a putea gazdui cele doua mese private mari fara a ne deranja cu celalalt grup. Cu acces direct afara catre terasa si locul de joaca- ce-i drept pentru copii mai mici, dar si zuzele noastre s-au distrat si “balacit” in piscinuta cu bile. Managerul restaurantului- Mariana Demirel- un om deosebit de placut, ne-a intampinat si prezentat meniul si modalitatile de pregatire a alimentelor. Am fost bucuroasa sa aflu ca sursele pentru carnea folosita sunt surse curate iar inainte de preparare carnea este tinuta in lapte pentru a elimina toxinele. Noi evitam carnea din comert, in ultimul timp am redus destul de mult consumul de proteina animala, asa ca e minunat sa gasesti o carne de calitate gatita bine cand mergi la restaurant. Pe mine momentul m-a prins in mod “nefericit” la dieta asa ca am putut mai mult sa ma uit decat sa mananc. Pe blogul Laurei gasiti mai multe impresii despre cum a fost mancarea. Eu raman fan limonada cu zmeura iar Matilda a “aspirat” rapid doua lipii si s-a dus la joaca.

vitrina-sevis

loc-de-joaca-sevis

Prezentarea oficiala a Restaurantului Sevis:

“1.       Care este povestea Sevis Restaurant?

Numele ,,SEVIS” are o istorie in spate. Pe fetita patronului o cheama Sevi, iar restaurantul a fost denumit dupa numele ei. Terminatia “is” am pus-o deorece am avut clienti moldoveni care au execlamat “vai se vis” e restaurantul ( adica vai ce vis e restaurantul) si de-aici ideea de a pune Sevis .

2.       Care sunt preparatele cele mai apreciate din meniu?

In meniul Sevis preparatele care primesc cele mai multe aprecieri sunt in special cele din ,,vita ” ( escalop de vita, muschi de vita etc.)

3.       Cum preparati carnea de vita? Exista o anumita procedura?

Dupa ce taiem vitelul, carnea de vita se tine in bait, nu in condimente sau altceva, doar in lapte pentru ca acesta extrage toxinele din carne, indiferent de carne.

4.       Care este obiectivul/scopul Sevis?

Obiectivul Sevis esta sa devina cunoscut ca un restaurant in care se mananca sanatos. Suntem foarte atenti cu ceea ce punem pe masa. Iar pentru ca suntem in parc, sloganul nostru este: Aer curat si mancare sanatoasa.

5.       Ce preparate am avut in meniul de prezentare?

Meniu: escalop de vita, medalion de vita, salata cioban, orez indian, pui tiganesc, legume natur, piept de pui pentru copii, adana kebab, urfa kebab, bulgur, chesse cake.

6.        Ce dulciuri aveti in meniu si de ce este atat de special cheesecake-ul?

Desert: sutlaci (orez la cuptor), baklava (prajitura turceasca traditional), torturi, banana prajita, cheese cake. Cheese cake-ul nu este neaparat special doar pentru ca este foarte apreciat de clienti, ci si pentru ca bucatarul are o reteta proprie, pe care nu vrea sa ne-o spuna si foloseste o branza speciala.

7.  Vinul casei – Sevis- este realizat special pentru Sevis Restaurant? De ce?

Vinul casei este facut special pentru restauranul Sevis. Am ales sa facem asta pentru ca in general vinul casei, pe care il bei la restaurante, se gaseste la carafa si niciodata nu stii ce bei de fapt.

Asa ca am decis sa facem un vin special pentru clientii nostri, imbuteliat, in 3 variante: rose, rosu si alb.”

11264847_878291005565312_6359499237658785886_n

Noi cu siguranta o sa mai mergem, Matilda a preciat foarte mult locul si compania. Am ramas pana la 9,30 sa se joace cu un baietel, noroc ca a venit ploaia si am putut pleca. Ce as fi apreciat eu ar fi fost sa nu se fumeze in interior. Macar intr-o zi in care inviti acolo mame si copii, si macar nu la masa la care stateam noi si, implicit, toti copiii.

11150632_878238338903912_1091088185112708107_n

Am primit pentru voi un voucher de 50 de lei pe care-l oferim cadou pentru a testa si voi bunatatile restaurantului. Pana pe data de 19 iunie astept comentariile voaste cu ce asteptari aveti de la un restaurant prietenos cu familiile. Vinerea viitoare facem tragerea la sorti. Bafta si poate mergem impreuna la o limonada cu zmeura.

 

Acum, cand ma uit inapoi, ma bufneste rasul. Ca asa suntem noi, daca nu e ceva pe dos parca nu-i nimic complet, nu suntem noi. Dependenti de adrenalina si senzatii tari :)). Dar in ziua aia, dupa cea mai mare goana pe DN1, nu-mi venea sa rad, imi venea sa plang de frustrare si de dureri de spate. Ea plangea de-a binelea cum ii sade bine unei mirese (si insarcinata pe deasupra), ca nu sunt destul hormonii si stresul, trebuia sa mai punem si o cireasa on top. Fix oamenii ei nu apareau si fix aia de aveau buchetul de mireasa, marturiile si semnatura de martor de la Starea Civila. Insa, cred ca fazele astea fac lucrurile memorabile, de povestit, de ras,  de incercat prietenii si de unit oameni. S-a casatorit prietena mea draga cu iubitul si prietenul ei bun si ii doresc toata fericirea pe care o poate cuprinde o inima de om. Sa aiba parte de iubire si de respect, de crescut langa omul asta simpatic pe care viata i l-a ales, parte de o familie mare si implinita. Casa de piatra Mon si Ius!

20150605_132134

Ei, draga Monica, pentru atunci cand o sa fim mai batrane si mai senile decat suntem acum, iata povestea casatoriei tale vazuta de la sud de Ploiesti :)). Asa, sa nu uitam de ce suntem noi prietene si putem sa radem si sa plange din acelasi motiv, in acelasi timp si la sfarsit sa ne imbratisam fara cuvinte.

E joi, ora 16, plecam spre tara sa plasam Matilda la bunici. Decat sa fiarba in Bucuresti, mai bine balaceala la piscinuta la tara. La ora 20 programare la facut frumoasa, deci da-i bice sa faci cei 130 de kilometri  pe sens si sa te intorci la timp. Noroc de cei 100 de kilometri de autostrada ca astia fac drumurile la tara suportabile, plus ca drumul drept o ajuta pe Matilda si nu-i e rau. Lasa copilul, pupa pisoiul care mai nou are resedinta la tara, si venim inapoi pe o ploicica minunata care a mai racorit putin atmosfera in Capital. Cosmetica, niste cumparaturi si pe la 22 ajung si eu acasa. Fresh ca un peste lasat la soare ma apuc de cele promise, adica pictat place card-urile, adunat decoratiunile pentru mese, rupt niste unghii, confirmat cu Simply Happy pentru ridicarea buchetelor si a Prajiturelelor. Reconfirmat cu pritenul M. ora maxima de plecare- la 12,45 maxim sa fim la Ploiesti. Casatoria initial programata la 13 fusese mutata la 12,45, eu vroiam sa ajungem undeva intre 12,30-12, 45 ca sa nu alergam de disperati. Adormit cu capul pe masa de lucru pe la vreo 3. Multumita totusi ca am reusit sa fac 90% din ce mi-am propus si recalculand timpii pentru a doua zi sa ne incadram in cele doua ore pe care le aveam sa ridicam buchetele si sa ajungem la timp pentru marele “Da”.

Vineri, ora 6, ziua casatoriei. Ma trezesc, asez totul frumos pe caprarii, pun cu grija vaze, fiare, rame si ce mai aveam de dus. Imi iau sculele de pictura pentru ca mai aveam ceva de terminat, pun hainele in huse, dau fuga la manichiura sa repar unghiile rupte, in timp ce minunata Genia imi construia niste unghii, cealalta miununata, Simona, imi tragea frumoasa coafare instant. (Fata asta in 25 de minute ma spala si ma coafeaza de zici ca am stat 5 ore cu bigudiuri, o alint Simona-intins-viteza). Ajung inapoi acasa la 9,45.  Minunat, totul in grafic. Micul obsesiv-compulsiv de mine este fericit ca avem timp destul si calculele au iesit.

Dar cum traim noi in Romania mereu surprinzatoare in care timpul de comprima si spatial se dilata… suna M. E ora la care ar fi trebuit sa fie pe la coltul blocului meu si este inca blocat in trafic intre Romana si Universitate. Eh, mi-m luat o marja de timp, suntem inca bine. Rezulta vreo 15 minute de intarziere. Imi reconfigurez GPS-ul din cap. Respir, sa fim ZEN ca-i ziua importanta pentru Mon si numai ea are liber la isterizare azi. La 11 plecam din minunatul cartier Tineretului catre minunatul cartier Tei/Doamna Ghica. Trafic in Bucuresti ca la nebuni, noroc ca doi tauri intr-o masina isi gasesc mereu drumul pentru ca au navigare incorporata si instincte relativ bune. Dar cam asta e tot ce poti sa faci prin frumoasa Capitala europeana, adica sa te rogi sa nu dai peste niste lucrari, soferi tampiti, politisti care dirijeaza incurca circulatia. “Numai” 35 de minute pana in Doamna Ghica, deci inca 15 minute depasire. Incepe sa se simta tensiunea si cei doi simpatici incep sa nu mai fie asa de simpatici. Luam buchetele si marturiile, pupam Ana Prajiturica si decidem noi sa ocolim Baneasa si se ne ducem mai departe pe Petricani, sa iesim la Gradina Zoologica si apoi in DN1.

20150605_191738

15 minute mai tarziu eram la vreo 300 de metri de locul din care plecasem. Clar nicio sansa sa iesim prin Pipera. Se lucra, ziua la pranz, se lucra de zor in mijlocul drumului cu utilaje si santuri. Evident ca muncitorilor nu le pasa de circulatie, trecea cine avea curaj sa se strecoare pe din dosul excavatorului si cu grija sa nu pice in santul sapat de el. Era 11,45 si numai o ora ramasa sa ajungem. Niste ceva injuraturi incep sa sara printre dinti. Hai prin Baneasa ca nu mai ajuneam noi neam! Ma suna Mon, si la ea era cu disperare. Ei plecau catre Starea civila, noi eram blocati in trafic pe la Oracle sub pod. Unul se ruga, altul injura, nu va zic si care cum, toate energiile bune din lume invocate, hai sa fie liber spre Baneasa. Da de unde, ti-ai gasit, liber spre Baneasa? Ca tare ma intreb unde naiba furnicaresc in zi lucratoare, la ora 12, sute de oameni cu masinile pe strada. Bara la bara, M. incerca in fel si chip sa iesim de acolo, reuseste.

12,06, trecem de Ikea. Privesc cu speranta spre DN1- vreau sa vad liber! Nu e nici asta liber, trafic incredibil. Deci nicio sansa de mers blana incalcand numai limita de viteza, trebuie sa mai incalcam si restul de reguli de circulatie de mai ramasesera. Caut pe Google adresa Casei, stiam ca e pe Independentei, insa Google Maps te trimitea la Primarie. Ma prind ca nu-i bine, o mai sun pe Mon, erau deja acolo. Imi spune ca-i pe stanga dupa liceul Mihai Viteazu. Am mai fost la Ploiesti de o suta de ori, M. la fel. trebuie sa ne descurcam rapid. Nu pot sa ma autodenunt cu cat am mers, dar la 12,38 treceam de Facultatea de Petrol si Gaze din Ploiesti, intr-un mod incredibil reusisem sa jungem la timp. Zic hai sa intrebam primul cetatean ploiestean cu moaca mai de cunoscator sa ne asiguram ca suntem bine. Eram bine. In inca 5 minute treceam de Liceul cu pricina si ne uitam cu ochii cate cepele dupa cladirea oficiala cu intrare din strada- stiam cum arata accesul cu trepte, ma uitam dupa ele. Ea nu avea de fapt intrare din strada, avea din curte, dar era la bulevard, deci ce sanse erau sa o ratam? S-a dovedit ca foarte mari! Hai sa oprim iar. Intrebam. Hai ca-i mai in fata! Mai in fata iar ne oprim- fara sa stim, fix vizavi de locatia cautata- insa, stimabilul ploiestean intrebat ne trimite inapoi ca nu-i aici. Mai pierdusem 5 minute asa ca intoarce M. pe linie dubla continua si o luam inapoi. Trecem iar de liceu, mama lui de liceu, zic, bai, nu-i bine, trebuia sa fie deja. Iar opreste, iar intreaba. Unu si mai simpatic, aaa la fosta casa de casatorii, nuuu, nene, ca daca-i fosta ce sa caut acolo?! Si decidem sa parcam si sa o luam la picior pentru ca din mers nu identificam nimic. Iau buchetele si la indicatiile unui mosulica ne dam seama ca suntem la vreo 300 de metri de cladire, ca trebuie sa ne intoarcem. Era deja 12,50 si oamenii mei intrasera sa se casatoreasca.

20150605_134239

Sprint pe tocuri- numai bun pentru coloan mea desucheata- ca normal ca in ziua aia trebuia sa-mi pun tocuri pentru prima data in utlimii 4 ani. Si cred ca si pe cele mai mari pe care le aveam. Alergam, ajungem, vedem cum fusesem noi acum 15 minute fix in locul ala de unde ne deturnase tanarul cetatean care si-a luat binecuvantari pentru tot restul vietii, tragem aer in piept si ne insinuam si noi pe usa cu emotiile, transpiratiile, buchetele si lacrimile din ochi ca iubitii mei tocmnai spusesera “Da”. La timp pentru a contribui cu semnatura de martor si pentru a face pozele cu frumoasele buchete. Pfiuu! Hai ca nici n-am murit pe DN-eu si am si ajuns oarecum la timp. Si tot la timp pentru a aduce un zambet prietenei mele- convinsa era ca nu mai ajungem- sa facem poze, sa mancam piscotu, sa pupam socrelii. Si tot la timp pentru a merge la restaurant si a pune “in scena” cadoul meu pentru ea :). Visul tau, Mon, despre cum vroiai sa arate sala, l-am vazut si eu si l-am aranjat acolo. Ma bucur mult ca mi-a iesit si ca ai fost fericita si oamenii incantati si totul a iesit bine.

DSC_9030

DSC_9008

DSC_9034

DSC_9056

DSC_9089

Si tare frumos a fost la petrecere pentru ca toti oamenii au venit de drag, cu sufletul. Nimeni din obligatie ca a fost si mamaia  la nunta lu varu lu cumantu. Cred ca asa ar trebui sa faca oamenii si la petrecerile pentru nuntile religioase, fara obligatii si oameni aproape straini si mirelui si miresei, aterizati acolo cu plicul in buzunar si numarand felurile de mancare. Petreceri mai mici alaturi de oamenii care conteaza. Cu cei mai simpatici nasi ever, n-am mai ras asa cu niste oameni straini de mult timp. Tineri si veseli, o placere sa stai cu ei la o vorba. Abia astept sa ne revedem la botez :). Iar daca sunteti din Ploiesti sau in trecere de cateva ore/zile va recomand locul asta linistit si frumos- Laguna Club. Si totul s-a terminat frumos asa cum se intampla pe la nuntile de artisti pentru ca-si asigura singuri distractia, s-a cantat si veselit si toata lumea o sa-si aduca aminte cu drag de ziua de 5 iunie 2015.

Fericiti ca am fost alaturi de voi in aceasta zi, ca dupa peripetii si emotii, nervi si plans, ras si cantat, suntem mai prieteni decat eram cu o zi inainte, suntem mai familie decat am fost cu cei din neam, ca am fost martori la un vis implinit si ca si noi am fost o mica parte din fericirea voastra! La multi ani fericiti impreuna!

11390218_10205401500011803_2185131419045635577_n

P.S. Draga M., prieten drag, cand vin amenzile de circulatie promit sa le platesc!