Monthly Archives: May 2012

 
Ce-mi veni intr-o duminica seara, cand in sfarsit nu mai ploua, sa vorbim despre un asa subiect “ingrat”?! Pai imi veni…
 
Eu din punct de vedere medical/statistic sunt obeza. Parca va si aud “unde ma, cum ma?”, da, sunt obeza. Am fost diagnosticata asa cand aveam 15 ani si terminam scoala generala. Doamna asistenta mi-a scris in fisa medicala – diagnostic Obezitate grad I. Asa m-am dus eu la liceu, etichetata drept obeza. Am sa va caut o fotografie de la greutatea pe care o aveam atunci ca sa vedeti cum aratam. Aveam 78 kg si 1 m 68 cm. Stiam ca sunt plinuta/grasa/cu forme (complet desincronizate cu varsta) dar stampila OBEZ a fost un  soc. Imi aduc perfect aminte clipa aia si acum dupa aproape 20 de ani. Evident ca un astfel de moment nu ar fi complet daca nu ar avea si martori. Imi amintesc privirile colegelor mele cand au auzit cuvantul OBEZITATE. Pentru niste copii de 14-15 ani care nu traiau in era lu’ goagal putea sa spuna la fel de bine ca aveam ciuma, privirile ar fi fost aceleasi. Nu stiu ce sa va spun, daca doamna asistenta a procedat gresit, daca ar fi trebuit sa lase diagnosticarea asta in seama altcuiva, daca ar fi trebuit sa-mi explice cumva ce inseamna. Cu siguranta nu trebuia facuta cu public.
 
 
 
 

21 de ani, ~ 80 kg.
 
 
 
 
Eu am fost un copil normal, uneori slab. La nastere am fost chiar in parametri etalon- 50 cm si 3,400 kg. Imi amintesc ca in clasa 1 a eram asa de slaba ca-mi cadea sortuletul ala de pe mine. Eram fix ca o acadea, lunga, slaba si o claie de par cret in varf :)). Deci nu stiu cum e sa fii “grasul contrabasul” inca de la gradinita. Am avut astfel de colegi umiliti de cand aveau 4 ani. Nu stiu cum este sa fii un copil batjocorit dar stiu cum e sa fii un adolescent judecat prin prisma aspectului tau.
 
Povestea mea cu kg in plus a inceput pe la 11 ani. Pentru ca am fost un copil foarte activ si, sa-i spunem, mai baietos ai mei parinti s-au gandit sa ma duca la un sport care sa ma “disciplineze” putin si care sa-mi consume energia. Asa ca pe la 9 ani m-au inscris intr-un club de Judo. Se pare ca aveam aptitudinile necesare asa ca am evoluat destul de repede. Insa nimeni nu statea sa analizeze situatia, nivelul de antrenament, aportul de alimente, dezvoltarea mea fizica. Antrenamentele erau zilnice… 2-3 ore pe zi, se terminau undeva pe la 7 seara iar cand ajungeam acasa, obosita si nemancata, mama mea imi servea nelipsita portie de cartofi prajiti cu branza. Eu oricum avand un fizic robust, cu un schelet solid, am construit destul de repede o masa musculara nu tocmai adecvata unei fetite de 9-10 ani. Din cauza structurii grele mereu cantaream peste celelalte fete din aceeasi categorie cu mine asa ca trebuia sa fac greva foamei inainte de orice competitie. Asta a fost inceputul…
 
Relatia mea cu judo-ul s-a terminat cand aveam vreo 13 ani, cand incepusem sa ma domnisoresc iar stilul asta de viata nu se mai “asorta”. In cazul meu renuntarea la acest sport cu inceputul pubertatii s-au suprapus intr-un mod extrem de nefericit. Organismul meu era obisnuit cu cele 2 ore de antrenament intens zilnic, consumul caloric era foarte mare deci si aportul pe masura. Pe langa asta era deja evident ca sistemul meu endocrin dadea semne de anormalitate. Menstruatia se instalase de 2 ani dar era mai mult nu decat da. Nimeni nu si-a dat seama la momentul ala ca ar fi trebuit luate masuri, schimbata alimentatia, probabil consultat un medic. Prietenii mei cartofii prajiti ma insoteau in continuare chiar daca in loc sa ma duc sa alerg 2 ore stateam  acasa la televizor… Asa ca in urmatorii 2 ani kilogramele s-au tot asezat… pana am ajuns la 15 ani sa cantaresc 78 kg. “Pe vremea mea” o fetita de 14 ani era inca un copil, cel putin eu eram, foarte putin constient de treburile astea cu aspectul fizic.
 
Pana atunci nu ma simtisem “altfel”, eram si eu o adolescenta ca oricare alta, cu problemele si nelinistile celor 14-15 ani pe care-i aveam. Detineam ceva mai multe forme decat fetele de varsta mea, eram ceva mai copanoasa si aveam fundul mai mare. Eu asa sunt, asa e soiul meu. Am un schelet solid, o musculatura bine dezvoltata si peste astea un strad adipos, dar toate la un loc ajung la o suma impresionanta de kilograme. Norocul sau nenorocul meu este ca eu nu am burta, deloc. Am avut pentru vreo 3-4 luni cand am fost insarcinata, cea mai iubita burtica din lume, acum si-a revenit aproape la forma dinainte. De ce spun ca este un noroc? E in avantajul meu estetic, arat armonios si am forma de “om”. E si in avantajul meu medical pentru ca in general riscul de boli asociate obezitatii este crescut in cazul celor care au grasimea cantonata in zona abdomenlui. Analizele mele nu ar indica deloc o situatie nelalocul ei din punct de vedere al greutatii. Pe de alta parte un aspect mai neplacut (cu burta) probabil ca m-ar fi motivat mai mult sa iau masuri.
 
Vara dintre scoala generala si liceu a fost una destul de grea. Nu mai conteaza motivele. Dar cu siguranta a fost una cu destul de multa mancare, poate prea multa pentru mine. La momentul respectiv nu stiam ce-i ala regim, ce-s carbohidratii, de ce si cat ar trebui sa mancam. Urmam impulsul, iar impulsul era sa mananc. A fost prima data cand am simtit treaba asta cu ingrasatul ca pe o problema. Pana in toamna mai pusesem vreo 5 kg.
 
Si… a venit liceul. Am iesit din lumea noastra mica sau “mare” pana la Big Berceni si uneori, asa in cazuri ultra speciale, pana la Romana. A inceput liceul, alti oameni, alti colegi, complet in afara zonei de securitate si a tot ce imi era cunoscut. Pana atunci fusesem mereu “in frunte”, nu-mi pusesem niciodata problema ca eu as putea fi un outsider si cu atat mai putin ca as fi putut fi unul din motive de aspect fizic. Nu mi-au placut niciodata gastile, nu am facut parte din vreuna dar nici nu fusesem agresata de astfel de personaje “populare”. Dar a inceput liceul. O amestecatura de copii de bani gata, derbedei, copii cuminti, etc. Dar o amestecatura in care unii simteau nevoia sa-i umileasca pe altii pe diverse teme. Una usoara si la indemana este grasimea. Esti gras? Deci esti un bou/vaca puturoasa, care baga in ea/el, evident ca esti si cam redus mintal si de ce el, un specimen superior, nu s-ar folosi de asta pentru a fi mai cool?!
 
Pe la 17 ani cand problema devenise mai mult decat vizibila s-au hotarat si ai mei parinti ca este cazul sa ma asculte cand le spun ca ceva nu este ok cu mine. M-au dus la un endocrinolog la Parhon. :)) Acum rad… atunci nu prea existau alternative, informatiile erau putine. Daca as fi stiut atunci ceea ce stiu acum nu as fi pus niciodata piciorul in acel spital. Experienta Parhon mi-a semnat destinul pentru tot restul vietii. Metodele lor de tratament mi-au distrus orice urma de metabolism si orice sansa de a mai fi un om normal. O sa va povestesc cu alta ocazie pe larg. Tratamentul “clasic”: anticonceptionale pentru dereglarile menstruale, hormoni tiroidieni in “completare”, o dieta extrem de gresita. Toate astea unde au dus? La inhibarea functiei ovariene, la terminarea tiroidei, la inca niste ani de facut practic nimic in baza increderii pe care o acorzi, ca tot omul, unor medici care ar trebui sa stie ce fac.
La 20 de ani sentimentul ca acel tratament nu ma ajuta cu nimic ci din contra, m-a facut sa rup lantul. Am intrerupt medicatia, am inceput sa citesc, sa ma informez, sa vad ce mai zic si altii in lumea asta larga. Intre timp nu mic a fost socul cand am vazut ca menstruatia (naturala) nu se instaleaza nici dupa 3 luni de la intreruperea anticonceptionalelor. Nu a mai aparut pentru 2 ani! Da, DOI. In acesti doi ani am avut 2 ovulatii si alea cu stimulare hormonala. Drama kilogramelor era egala cu zero pe langa cea legata de fertilitate. In acea perioada traiam si prima iubire si odata cu ea daduse navala instinctul matern. Matilda este un copil dorit si asteptat de cand aveam 20 de ani…
 
Tot cam pe la 17 ani a inceput si aventura cu mea cu regimurile pentru slabit. O, da! Regimurile…. cred ca cea mai lunga relatie pe care am avut-o in viata mea e cea cu “regimurile”. Acum le zice “dieta”… chestii pompoase cu stil de viata si nutritie. Pe vremea aia le zicea regimuri. Regim de 13 zile, regim cu supa de varza, regim disociat, regim pe puncte, regim cu boabe de orez, regim cu pahare de apa, regim cu facut foamea… regim. Sa va spun ca le-am incercat pe toate? Va spun, le-am incercat pe toate. Sa va spun ca functioneaza? Va spun, functioneaza. Dar va spun si ca va vor distruge sanatatea? Va spun si asta. Toate regimurile “minune” functioneaza. De ce functioneaza? Pentru ca la baza lor sta un dezechilibru foarte mare fata de ceea ce ar trebui sa primeasca organismul. Orice situatie de genul asta va confuza sistemele normale de protectie ale organismului si va rezulta o pierdere spectaculoasa in greutate. Eu cel mai mult am slabit 15 kg in 2 saptamani. Pai si atunci care e problema? Problema este fix acest dezechilibru. O astfel de dieta minune nu va avea viata lunga, nu o poti tine asa lunga pentru ca intr-un final ai sa ajungi la spital, slab, dar foarte bolnav. Apoi la fel de scurta este si viata rezultatelor, iar corpul (pentru ca e mai destept decat tine) isi va face si depozite suplimentare peste ceea ce avusese inainte, ca sa aiba acolo la o adica daca vei vrea sa-i mai aplici o supa de varza pe viitor. La fel de bine corpul nostru cel destept va dezvolta un sistem de aparare si va zice hmmm “e foamete mare, ia sa scad eu consumul”. Eu cel mai mult m-am ingrasat 12 kg in 14 zile (intr-un concediu cand am mancat cu restul lumii la masa). Asa ca veti ajunge (ca mine) cu un metabolism bazal care avea nevoie de un consum de 500 de calorii de zi. Da, eu cu atat traiam ca sa ma mentin la o greutate constanta. De slabit nici nu se mai punea problema. Sa va spun ce inseamna 500 de calori? Ar fi cam asa:
 
- dimineata: un ou fiert si un ceai (simplu, fara zahar/lapte);
- pranz: 200 gr. friptura de vita slaba, 50. gr rosie (adica o rosie mica),
- gustare: 150 gr. mar;
- cina: 150 gr iaurt.
 
Asa am mancat eu ani de zile… si asta pentru a avea 74 kg… nu 40 kg. Plecasem de la 90 kg la 17 ani. Ani de zile mi-am cantarit fiecare bucatica de mancare si-i calculam continutul…. Pot si acum dintr-o privire sa va spun cat cantareste orice portie de mancare si cate calorii/proteine/lipide/glucide aveti in farfurie. Pe langa asta ma duceam de doua ori pe saptamana la o sala de aerobic. Atat de putin ajunsese sa consume organismul meu terminat de diete minune.
 
Teoretic o persoana sanatoasa cu inaltimea si kilogramele mele, pe care sa spunem ca o consideram sedentara, cu indicele de masa corporala 31,14 ar avea un consum de aprox. 2000 de calorii pe zi. Daca as vrea sa slabesc ar trebui sa mananc intre 1000 si 1500 cal/zi. Ce inseamna un meniu de 1000-1500 calori/zi?  Cam asa:
 
- dimineata: 1 ou, 50 gr. Mozzarela, 50 gr. rosie, 50 gr. ardei, 50 gr. castraveti – aprox 300 cal.;
- gustare ora 10: 1 mar ionatan (159 gr.) – 80 cal.;
- pranz: 200 gr. carne vita; 150 gr. orez; o salata de legume – 750 cal.;
- gustare ora 16 – 50 gr. nuci – 210 cal.;
- cina: 300 gr iaurt, o felie de paine neagra- 290 cal.
Total: 1650 cal.
 
Meniul de mai sus nu contine, dupa cum vedeti, dulciuri, junk, paine, etc.  Mica “depasire” este data de cele 50 gr. nuci, foarte sanatoase daca sunt consumate crude, sub forma de gustare si in cantitati mici. Aici am dat doar un exemplu pentru un meniu de om “normal” care nu este adeptul unor diete cu un anumit profil alimentar (vegan, hiper proteic, hiper lipidic, etc.). Puteti observa diferentele de cantitati si de varietate fata de ceea ce mancam eu. Asa s-a desfasurat viata mea…. in ultimii aproape 20 de ani… intr-un vesnic carusel de plus 20 kg – minus 20 kg… si tot asa. De complimente si de umilinte, de marginalizare sau de integrare. Este uimitor cum si oamenii adulti, de la care te-ai astepta sa aiba ceva in cap, sa mai judece tot in parametrii de “uite-l e gras, boul/vaca dracu’ “.
 
As invita oricand pe orice doritor sa manance “cot la cot” cu mine pentru o saptamana. Probabil va urla in gura mare de dimineata pana seara “mi-e foaaaaaaameeee!”. Eu am invatat sa nu-mi mai fie foame. Alta solutie nu ai.
 
Norocul meu cumva este ca sunt un om foarte constient de valoarea lui si de a celor din jur. Ce m-a revoltat si m-a enervat mereu a fost de fapt superficialitatea si lipsa de educatie a acestor specimene. Am, in schimb, prietene care au suferit adevarate drame… Oameni care au ramas cu traume majore din cauza umilintelor suferite din partea celor “perfecti”. In special atunci cand problemele de greutate au aparut de la varste foarte mici, inainte ca acel copil sa poata gandi si simti ca un om matur. Intreaga lor existenta a fost gravata de acele kilograme. Ce poate sa simta sau sa gandeasca un copil de 4-5 ani ani umilit, jignit, agresat fizic pentru ca este gras?! Ce vina are acel copil? Absolut niciuna. Vina este a PARINTILOR! Parintii l-au condamnat la o viata de umilinte, i-au alterat mintea si sufeltul! Daca cineva ti-ar agresa copiulul pe strada probabil ca ai reactiona extrem de violent, te-ai duce si te-ai lua la tranta cu el. Dar pentru agresiunea la care TU il supui zilnic? Pentru fiecare bomboana pe care i-o dai, pentru fiecare hamburgher si gura de suc ar trebui sa-ti rupi singur cate o mana sau un picior. Da, tu singur! Pentru ca tu esti cel mai rau lucru care i se putea intampla copilului tau. Gras si frumos se aplica doar pentru purcei, nu si pentru fiintele umane!
 
Dar voi, prietenii mei care ajungeti de mai lecturati pe aici, cu siguranta nu sunteti genul ala de parinti :). Dar daca ajungeti intr-un impas ce ati putea face? In primul rand ati putea incepe cu perioada pre-copil, sa aveti grija de voi si de corpul vostru. Daca sunteti femei, viitoare mame, sarcina nu este un prilej de speriat cofetariile si fast-food-urile. Din contra este o perioada de maxim respect de sine. Daca nu l-ati avut pana atunci (sau nici atunci) ar trebui sa va ganditi la mica fiinta care creste in voi si se hraneste din ceea ce mancati voi. Ea/el nu va cerut sa-l faceti, nu va cerut sa-l aduceti pe aceasta lume, deci nu are de ce sa plateasca pentru tot restul vietii “poftele” voastre. Poate ca el isi va dori sa fie un adult sanatos sau poate ca nu…. lasati ca aceasta alegere sa-i apartina.
 
Copilul trebuie respectat inca din momentul conceperii! Dupa nastere, in cazul in care veti alapta, acest stil de viata sanatos trebuie sa continue. O sa fiti uimite cum tot ceea ce mancati “trece” in lapte de parca nici nu ar fi fost prelucrat de corpul vostru. Orice porcarie pe care o mancati sau beti va ajunge la acel copil mic inca in formare. Ficatul, pancreasul, rinchii lui inca nematurizati vor suferi si vor obosi incercand sa prelucreze shaormele si amandinele voastre. Nu tineti diete pentru slabit in perioada alaptarii, oricum nu aveti de slabit pentu ca voi ati mancat sanatos, nu?! Cand va incepe sa consume si altceva decat lapte acel ceva nu trebuie sa fie suc de mere cu biscuiti sau morcovi rasi…. despre diversificare puteti citi pe larg aici. Ce mai puteti face? Va puteti educa puiul, mai ales prin puterea propriului exemplu, ca anumite produse nu sunt sanatoase si ca noi, o familie civilizata, nu le consumam. O sa va felicitati pentru efortul depus cand copilul vostru va deveni un adult sanatos si frumos.
 
NU le oferiti copiilor recompense alimentare. “Daca esti cuminte iti dau ceva bun!”. NU le oferiti copiilor consolorai de natura alimentara. “OOOOf, esti suparat, ia de la mama o cicolata”. Recompensarea copiilor, pentru fapte bune sau atitudini corecte, se face prin LAUDA! Daca simtiti neaparat nevoia sa-i oferiti ceva material, o puteti face cu o jucarie sau o iesire intr-un loc preferat (nu la Mec). Ideal este sa nu asociati anumite comportamente cu recompensari materiale. Nu mai spun despre pedepsele alimentare. “Ai luat 4 la scoala, lasa ca nu mai vezi tu bomboane”. Nu alinati suferinta copilului cu bonusuri alimentare. Alinarea se face cu SENTIMENTE, cu mangaieri si cuvinte.
 
Daca vreti sa va ajutati copilul in mod real atunci veti incepe schimbarea cu voi. Un copil nu intelege de ce el nu are voie sa manance ca un altul sau cat un altul. Un copil nu are vointa de a sta cu un platou de prajituri in fata si sa spuna NU, sau iau doar o bucatica si gata. Un copil trebuie sprijinit de adulti. De intreaga familie, de gradinita/scoala, de toti cei din jur. Este foarte important sa impuneti celor din jur disciplina in ceea ce priveste alimentatia copilului. Bunica nu va veni sa-l vaicareasca “vai saracu, sa-i faca buni o placintica”. Nici nu-i va da sa guste asa “de pofta”, nu ai ce cauta cu un aliment nesanatos in fata unui copil mic, mai ales daca acel copil este intr-un program de slabire. La gradinita nu-l vor indopa cu biscuiti si ciocolata “pentru copii”. Este un proces solicitant si uneori la limita imposibilului, dar vorbim aici de cel mai important om din lumea asta – copilul vostru.
 
Si sa stiti ca a fi o mama buna nu inseamna sa-i dati copilului – Nuttela, Coca-Cola, Oreo, Barni, Cereale pentru copii, Batoane cu “lapte” Kinder, ciocolata pentru copii, sucurile de fructe ale lui “cincinescu”, margarina de la Nadia, – stiu ca asa spun reclamele dar… a fi o mama buna inseamna exact inversul, la voi este mintea si trebuie sa o folositi.
 
Dar ce puteti face daca aveti nenorocul ca puiul vostru sa aiba probleme de metabolism si nu (numai) proastele obiceiuri alimentare l-au adus aici? In primul rand trebuie sa constientizati ca el are o problema, nu este nimeni de vina, nu se cauta vinovati, nu este drama voastra ci poate fi a lui. Este posibil ca voi sa nu va fi confruntat personal cu asemenea probleme, deci este timpul sa incepeti sa va informati. Cat mai mult si din cat mai multe surse. Cautati un nutritionist pediatru. Unul bun, unul verificat. Din pacate in tara asta ii veti numara pe degetele de la o jumtate de mana. Cum puteti vedea daca este doar un alt farsor de renume?
 
In primul rand, chestie care se aplica si in cazul nutritionistilor pentru adulti, trebuie sa va solicite
- un set complet de analize. In cazul in care exista probleme metabolice/ endocrine trebuie sa faca echipa si cu un edocrinolog. Daca sunt probleme de natura psihologica, mancat compulsiv pe fondul unor dezechilibre emotionale, trebuie sa faca echipa si cu psiholog.
- O sa va ceara un intreg istoric legat de obiceiurile alimentare, alte tentative de a slabi, rutina din familie, volumul de miscare, istoric al unor astfel de probleme in familie.
- Va trebui sa tineti cel putin pentru 2 saptamani un jurnal real de alimentatie. Nu trebuie sa cedati tantatiei de a corecta din mers ceea ce ati fi mancat in mod normal. Este foarte important ca el sa stie comportamentul vostru normal si aportul caloric/nutritiv real.
- Apoi in functie de toate acestea va va face o dieta personalizata  la propriu, a voastra! Va va recomanda un anumit tip de exercitiu fizic adecvat voua, va va ajuta cu motivarea si mentalitatea.
 
Fireste ca va avea la baza anumite principii si alimente pe care le putem intalni si in dietele altor persoane, dar cheia este sa va ajute sa puteti manca asa pe termen lung. In functie de rezultate si de reactia voastra aceste diete vor fi ajustate. Ideea este sa ajungeti treptat sa va schimbati stilul de viata, fara asta orice efort va fi vremelnic si inutil.
 
Daca nu va simtiti capabili sa duceti o dieta la bun sfarsit si sa va mentineti greutatea corporala la care ati ajuns in urma ei, NU va apucati deloc! Nu glumesc, cel mai mare rau pe care vi-l puteti face este acest carusel de ingrasari si slabiri succesive. Evident ca alternativa nu este sa continuati sa va maltratati corpul si sa continuati ingrasarea, dar este cel mai bine sa ramaneti in situatia data pana cand veti fi convinsi ca puteti slabi si ramane asa. Nu discutam de cazurile de obezitate morbida cu iminenta de deces.
 
Daca “nutritionistul” vostru procedeaza de urmatoarea maniera: buna ziua, buna ziua, cate kg aveti? cat vreti sa slabiti? da, luati de aici – si va va scoate de sub tejghea o dieta “personalizata” pe care a dat-o si altor 100 de clienti inaintea voastra si va va mai chema dupa 2 saptamani sa va dea urmatoarea foaie de hartie… as zice sa faceti asa foaie confeti si sa sarbatoriti faptul ca v-a dus capul mai mult de atat. Aceasta persoana nu este decat unul dintre acei sarlatani, adesea prezenti la Tv de manuta cu vre-un client celebru, care are un sigur interes: bunastarea lui materiala.
 
De multe ori in combinatie cu foaia de hartie va va prescrie si ceva medicatie cu efect de “taiere a poftei de mancare” si/sau de absorbtie a lipidelor din alimentatie. Ambele tipuri de medicatie aduc riscuri majore asupra sanatatii pe termen lung, unele iremediabile. Exista si alte tipuri de substante care va pot ajuta, dar ele sunt sub forma de suplimente, cantitatile sunt mult mai mici, rezultatele mult mai putin spectaculoase, dar nu va vor afecta sanatatea.
 
Ganditi! Medicul nu este Dumnezeu, de multe ori nu e nici macar un om cu bune intentii. Poate ca vi se pare ca exagerez… Daca vreti sa aveti un copil viitor candidat al spitalelor de boli metabolice si de cardiologie… atunci nu “exagerati” si voi la fel ca mine. :)
 
Eu stiu ce inseamna sa fii gras. Stiu ce inseamna sa fii umilit. Stiu ce inseamna sa mananci 3 frunze de salata si tot sa fii mai gras decat altii care infuleca ceafa de porc cu cartofi prajiti. Stiu ce inseamna sa nu gasesti o pereche de pantaloni in care sa intri. Stiu ca dintr-o neglijenta a parintilor mei voi fi toata viata condamnata la dieta, sport, sacrificii. Este extrem de obositor, frustrant si incorect. Tesutul meu adipos dobandit in adolescenta nu va pleca niciodata nicaieri. El doar isi micsoreaza volumul dar ramane acolo pandind orice scapare pentru a se umfla la loc. Da. Celulele adipoase se inmultesc in perioada copilariei si in adolescenta… iar odata formate ele nu mai pleaca nicaieri – decat prin lipoabsorbtie. De accea un copil gras sau un adolescent gras va cara dupa el acest bagaj toata viata.
 
 *
In lume exista peste un miliard de persoane adulte supraponderale, mai multe decat cele 800 de milioane de persoane ce sufera de malnutritie.
 
Cel putin 300 de milioane de adulti sunt obezi. Daca in China, Japonia si in unele tari africane procentul acestora este mic, sub 5%, in unele zone urbane din Samoa, numarul acestora depaseste 75%.

In Statele Unite, 30% dintre adulti sunt considerati obezi – circa 60 de milioane de persoane.
 
In Europa, recordul la obezitate este detinut de Marea Britanie cu 23%, fata de Germania cu 12% si Italia cu 8%.
 
Obezitatea progreseaza si in randul copiilor: in lume exista 22 de milioane de copii obezi cu varsta sub cinci ani.
 
Obezitatea infantila tinde sa ia proportii alarmante in Uniunea Europeana, unde 14 milioane de copii sunt supraponderali si numarul acestora creste anual cu 400.000.
 
Hrana prea bogata in zaharuri si grasimi nocive si activitatea fizica redusa sunt principalele cauze ale obezitatii, care la randul ei este principala cauza a unor maladii cronice precum diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, hipertensiunea arteriala, accidentele vasculare cerebrale si unele forme de cancer.
 
In Romania  aproximativ 60% dintre adulti sunt supraponderali, 29% dintre femei si 27% dintre barbati.
 
Aproximativ 30% din populatie sufera de obezitate.
 
Numarul copiilor supraponderali, cu 18% mai mare in ultimii zece ani. 40% intre acestia sunt supraponderali.
 
Cele mai afectate sunt persoanele cu varsta intre 15-64 de ani.
 
Societatea de Endocrinologie afirma ca 7,7% din totalul populatiei masculine este obeza- 9,5% din totalul populatiei feminine este obeza.
 
Obezitatea este factor de risc in aproximativ 75% din bolile contemporane; un roman din trei este supraponderal- unul din patru este obez; in Romania sunt peste 3,5 milioane de obezi; doar 10% dintre acestia merg la un control medical; numai unu la suta dintre ei sunt inclusi intr-un program national de educatie impotriva obezitatii. (Biroul European de statistica)
 
Suna a necrolog sau sentinta la moarte!
 
Aveti grija de copiii vostri, nu le scurtati viata si demnitatea!
 
:). Zambesc. De ce zambesc? Pai zambesc pentru ca atunci cand aud de contraceptia de urgenta ma gandesc la Matilda. De ce ma gandesc la Matilda? Pentru ca Matilda este “pilula de a doua zi”. Pe Matilda am facut-o eu si Postinor 2, bine si ta-su, dar in mai mica masura decat pilula. Glumesc. Poate parea chiar putin deplasat. Dar adevarul este ca, in mod paradoxal, daca nu as fi luat in acea zi contraceptivul de urgenta, astazi (cel mai probabil) Matilda nu ar fi fost aici. Culmea, nu?
De ce am ales sa va vorbesc despre o experienta atat de intima si de delicata? Pentru ca sunt sigura ca nu doar eu am trecut prin asta si ca poate in multe cazuri finalul nu a fost atat de fericit precum in cazul meu. Vreau sa va impartasesc aceasta experienta pentru ca e mai bine sa invatati din experientele altora decat din ale voastre. Ii spun experienta, nu-i pot spune greseala. Daca nu se intampla asa astazi nu as fi fost mama.
Despre metodele contraceptive de urgenta puteti citi aici informatiile medicale avizate. Eu voi vorbi despre acea parte nescrisa in prospecte, nespusa de medici… partea pe care o simti..
Ceva statistica? Cred ca stiti deja ca mie imi plac cifrele, statisticile, procentele :). Probabil pentru ca ma amuza cat sunt de neconcludente atunci cand vorbim de viata reala. Statistica spune ca in intervalul unui ciclu lunar sansele de a ramane insarcinata sunt de aproximativ 15%. Socant? Cifra e socanta, probabil reala, dar modul de calcul este cel care ne induce in eroare. Cand se ajunge la aceasta cifra se face o medie intre zilele nefertile de la inceputul si sfarsitul ciclului lunar, cele cu sanse teoretice de 0%, si zilele cu sanse maxime de a concepe, adica cele de la ovulatie, cand sansele sunt de aproximativ 36%. In cele 5 zile precedente ovulatiei sansele de a ramane insarcinata sunt de 8% . Astea sunt cifrele… noi suntem oameni… unii mai diferiti decat altii. Satistica ia in calcul o femeie etalon cu un ciclu lunar de 28 de zile, a carei ovulatie este in a 14 zi de ciclu si femeie care nu are ovulatii suprapuse peste cea de referinta (avem doua ovare, in mod normal ele ovuleaza pe rand producand un ovul pe luna, dar sunt situatii in care ovulatiile se suprapun sau sunt decalate cu cateva zile).
Nu-i niciun secret ca multi dintre noi suntem de fapt “greseli” de calendar, ovulatii “gresite”, alaptari pe post de metode contraceptive. Asta este, nu cu totii am fost programati dar as vrea sa cred ca am fost cu totii doriti si iubiti. Acum un astfel de “accident” poate fi corectat prin metodele contraceptive de urgenta. Dupa cum le spune si numele ele sunt destinate unor situatii in care ceva neprevazut s-a intamplat si nu se doreste instalarea unei sarcini. Nu este o metoda la care se poate recurge in mod curent, medicii spun ca nu ar trebui sa fie mai mult de 3 astfel de situatii intr-un an… altii spun ca nu ar trebui sa fie mai mult de 3 intr-o viata. Preferabil ar fi sa nu se intample deloc.

Si in cazul metodelor de contraceptie exista statistici. Pilula  de a doua zi, de exemplu, reduce cu 75% sansele de a ramane insarcinata, in perioada fertila. Facand mai multe sapaturi am gasit informatii ca lucrurile nu ar sta chiar asa. De fapt calculul acestui procentaj este similar cu cel de mai sus din cazul sanselor de a ramane insarcinata. Diferenta majora este data de faptul ca procentele sunt exact invers, in zilele cu 0% sanse de a ramane insarcinata si siguranta contraceptiei este de 100% (logic nu? :) ). In zilele fertile (de la ovulatie), cand sansele de a ramane insarcinata sunt maxime…. si eficienta anticonceptionalului scade la 35%. Invers decat ne-am dori, ca doar pentru asta apelam la o astfel de metoda. In prospect scrie ca sunt sanse doar de 1% de a nu functiona daca este corect administrat. :)

Specialistii nu considera aceste metode de contraceptie ca fiind unele abvortive deci din punctul lor de revedere nu ar ridica probleme de etica sau de natura religioasa. Dar de multe ori parerea lor nu este si sentimentul nostru. Nu o sa ma apuc eu acum sa va fac educatie sexuala sau morala. Nici sa va trag de urechi de ce nu ati folosit prezervativul. Sunteti oameni mari si maturi si voi stiti cel mai bine ce decizii sa luati si cand. Ce doresc eu este sa va povestesc despre o situatie din viata, datatoare de viata.
Poti sa te intrebi, si pe buna dreptate, cum niste oameni maturi, culti si educati, intr-o lume care “abunda” in informatie si metode de contraceptie, pot ajunge intr-o astfel de situatie incat la 12 noaptea sa caute o farmacie cu program non stop pentru a cumpara Postinor (Postinorul este un tip de “pilula de a doua zi” una dintre metodele de contraceptie de urgenta). Si eu m-am intrebat de multe ori, poate ca in unele dintre cazuri am si judecat… Motivele pot fi multe: lipsa de respect de sine sau de celalalt, lipsa de atentie, lipsa de informare, increderea in celalalt, increderea in anticonceptionale, prezervativul care se gaseste el sa se rupa fix in punctul culminant, lipsa prezervativului, un moment de nebunie, o agresiune… multe, dar posibil cu acelasi rezultat.

De ce s-a ajuns aici si cine e de vina si cum se impaca fiecare cu situatia este o alta discutie de nepurtat aici. O duce fiecare in forul sau interior. Eu pe 16 iulie 2010 am ajuns sa-mi pun o astfel de problema extrem de grea. Am facut sex neprotejat si  am avut din secunda respectiva certitudinea ca va fi un copil. Cum am stiut nu ma intrebati, am stiut.

Undeva intre cele 36% sanse de a ramane insarcinata si cele 75% sanse de a fi protejata prin administrarea pastilei de a doua zi si cei 99% promisi pe prospect… statistica s-a incurcat in atatea procente si a dat 100%.

Cu un an inainte fusesem diagnosticata cu infertilitate (din cauze necunoscute – intre timp le-am aflat). Facusem tratament, luasem hormoni, imi terminasem complet oraganismul. Tratamentele astea teoretic ar trebui sa te ajute, pe mine m-au “ajutat” sa ma ingras vreo 25 de kg, sa fac acnee si sa imi cada parul. Din toate chinurile si straduintele rezultase doar o sarcina si ea pierduta. Partea asta mi-a terminat si spiritul nu numai corpul. Deci speranta de a mai face eu un copil… si mai ales unul pe cai naturale era undeva asa… de domeniul SF. Dar in ziua aia (mai de graba seara, ca era vreo 9 seara) am stiut ca la mine in burtica s-a instalat o noua viata. Cealalta jumatate din ea a insistat sa raman la el si sa dorm acolo, nu am putut, imi vajaiu creierii de vinovatie si de disperare…
Nu-l iubeam, nu-l vroiam, nu vroiam o familie cu el. Da, femeile fac si ele sex, nu numai dragoste… soc, soc , soc. Cu siguranta nici el nu-si dorea nimic din toate astea, ceea ce a demonstrat mai tarziu cu prisosinta. Copil imi dorisem toata viata, ma dadusem peste cap, facusem sex si-n maini numai sa se duca innotatorii unde trebuie, cred ca as fi fost capabila sa stau asa atarnata ca liliecii 9 luni numai sa stea sarcina la locul ei. Dar nimic, nimic in sensul fericit, nu se intamplase. Din contra, se intamplase o tragedie careia inca nu-i faceam fata si chiar nu as mai fi putut sa trec iar prin asta. Peste toate eram si singura si imi doream sa raman un timp asa, doream o perioada pentru mine, pentru reorganizare si luat de decizii. Si in toata zapaceala asta… s-a intamplat minunea. Dar s-a intamplat cand eu eram la pamant si s-a intamplat cu un el pe care nu mi-l doream mai departe de marginea patului.

Asa ca in seara aia am plecat acasa… Imi amintesc cum am stat toata noaptea pe canapea cu lumina stinsa si am plans. Ce fac eu acum? Ce fac eu cu copilul meu? Toata viata visasem la momentul asta si mi-l imaginasem cu totul altfel. In primul rand mi-l imaginasem ca va fi perfect, ca va fi cu omul pe care-l iubesc, ca va fi intr-un moment in care eu sunt cu toate mintile si tot sufletul acasa. Imi imaginasem mereu ca vom alege acel moment impreuna, ca voi fi cu analizele la zi, ca voi fi sanatoasa si o “gazda” ideala pentru noua viata. Dar se intamplase cu totul altfel decat aveam eu planul… ca de, cred ca planul meu se ratacise pe undeva si ce-L de se ocupa cu vietile noastre nu a apucat sa-l mai vada. La El ramasesera inregistrate toate rugamintile mele, toate lacrimile si toate lumanarile aprinse pentru ca puiul sa-si gaseasca drumul catre mama lui. Si cand s-a intamplat eu ce faceam? Stateam pe canapea cu o cutie de Postinor 2 in mana si plangeam.

Poate va intrebati de ce asa o tragedie? Femeile iau anticonceptionale zi de zi, nu? Si mai ales cum stiam eu atat de sigur ca o sa fie un bebe. Despre cum stiam nu pot sa va explic, am stiut si atat, dar pot sa va spun de ce contraceptia de urgenta este asa o drama.
In primul rand era o tragedie pentru ca eu nu eram bine. Eram intr-o suferinta fizica si psihica pentru a carei rezolvare nu gasisem calea. Aveam o problema care trebuia rezolvata chirurgical si care ar fi putut pune o eventuala sarcina in pericol. Eram singura. Era si credinta mea de o viata ca un copil se face din dragoste. Si problema cea mai grea… eu cred ca avortul este o crima. Ce avort? Ca doar nu era un copil si parca vorbeam de “pilula de a doua zi”. Pai avortul despre care nu-ti vobeste nimeni, nu scrie in prospect si nu iti spune nici medicul. Pentru ca pilula de urgenta o putem considera o metoda contraceptiva in masura in care putem considera ca si avortul este una.
Pilulele de acest tip nu impiedica ovulatia, nu impiedica coborarea ovulului in trompele uterine, nu impiedica fecundarea. Ce fac ele? Rolul lor este de a nu lasa ovulul FECUNDAT sa nideze, adica sa se prinda de peretii uterului. Nidarea are loc cam la 6 zile dupa fecundarea ovulului. Ramanand asa in plutire el nu se poate hrani si moare. Apoi este eliminat de organism printr-o menstruatie mai abundenta. Este un avort. Ce diferenta, ca mecanism, este intre aceasta metoda si un avort spontan cauzat de o insuficienta hormonala (sau de endometru) in care ovulul fecundat nu se poate fixa sau se desprinde si este eliminat?! Pai cam nici una. Care sunt diferentele morale, psihice, emotionale? Ele difera de la om la om. Pentru omul care sunt eu diferentele nu exista. Un ovul fecundat pentru mine este o viata, o eliminare a lui (spontana sau determinata) este un avort.
Si atunci ce faci? Lasi lucrurile in voia lor sau apelezi la o metoda contraceptiva de urgenta? Primeaza faptul ca acel (potential)  copil vine intr-un moment in care mama nu este pregatita, cand mama are probleme de sanatate, cand tatal nu exista decat pentru acele cateva momente care au dus la situatia asta, ca social va fi greu, ca material va fi greu  sau uiti de toate si te tii cu dintii de faptul ca tu toata viata ti-ai dorit un copil? Si mai ales ca o viata nu o dam noi ca sa avem dreptul sa o luam.
Pentru foarte multi oameni ovulul fecundat, embrionul, fatul, copilul care nu poate supravietui singur in afara uterului NU sunt un om/o viata, asa ca in acest caz lucrurile sunt foarte simple. Hap pastila. Dar cand tu crezi contrariul…
In ziua urmatoare am luat o decizie. Mi-am dat frumusel doua palme in oglinda si m-am convins ca instinctul meu se inseala, ca probabil in cele 12 ore care trecusera nu putea fi vorba de nicio sarcina, ce e doar nebunia din capul meu dupa pierderea suferita. Ce copil, de unde copil, eu nu pot sa fac copii. Apoi daca ar fi un copil ar fi corect sa vina pe lume asa? Dar pentru mine ar fi corect? Deci am decis sa iau pastila si sa nu ma mai uit inapoi. Asta a fost decizia mea. Decizia vietii? Pai… decizia vietii a fost ca astazi ea sa se cheme Matilda. Culmea ironiei? Se pare ca organismului meu tulburat hormonal ii lipsea exact ce continea amarata aia de pastila pentru a mentine in prima faza o sarcina. A ajutat ovulul sa nideze, a facut ceea ce nu facusera tratamentele inainte. A pastrat-o pe Matilda in lumea asta. Deci draga Postinor iti multumesc ca nu ti-ai facut datoria.

Acum ca in cazul meu aceasta “eroare” de functionare a fost cel mai fericit lucru posibil deja o stiti. Dar a fost si cel mai teribil lucru care se putea intampla. De ce? Pentru ca am procedat gresit.

Daca sunteti intr-o astfel de situatie, din motive care va privesc numai pe voi si nu trebuie sa dati socoteala nimanui, nu apelati la metodele contraceptive pe care vi le puteti administra singure, consultati un medic! In cazul in care situatia este de asa natura incat nu puteti ajunge in timp util la unul si luati de la farmacie un astfel de produs duceti-va la medic oricum. Eu, ferm convinsa ca pastila si-a facut datoria, nu am mai avut grija de mine asa cum ar fi trebuit. M-am comportat ca femeia neinsarcinata care credeam ca sunt. Nu faceti asa! Urmariti ce se intampla in urmatoarele saptamani, daca menstruatia nu se instaleaza dupa 4-5 saptamani de la data inceperii ultimei menstruatii faceti un test de sarcina si/sau consultati un specialist. De multe ori aceste pilule creaza dereglari hormonale si menstruatia poate intarzia din acest motiv. In alte situatii intarzierea este de fapt o sarcina.

Ce se poate intampla? Se poate intampla ca in cazul meu. Se poate intampla ca la 7 zile dupa fecundare, deci exact cand ar fi trebuit sa nideze, sa aveti un accident si sa va fracturati un picior. Se poate intampla sa traiti in Romania unde la Spitalul universitar nu exista sorturi de protectie anti radiatii la efectuarea unei radiografii. Se poate intampla ca acel aparat de la radiologie sa fie vechi si prost si sa va repete radiografia de 3 ori pana sa iasa ceva… Se poate intampla ca gipsul pus la camera de garda de un domn sictirit sa fie pus prost si sa ajungeti 2 zile mai tarziu intr-o clinica privata unde gipsul sa va fie scos, radiografiile repetate (de data asta blindat cu sorturi de plumb din dinti pana in talpi). Se poate intampla ca in timpul pe care-l petreceti acasa cu piciorul atarnat de tavan, pentru ca in rest nu aveati oricum pic de timp liber, sa va ganditi “aaaa eu si asa vroiam sa-mi fac o interventie dentara deci acum este momentul”. Sa va duceti sa faceti o extragere dentara pentru ca doriti sa schimbati o masea plombata prost in copilarie cu un implant. Pentru ca maselele nu se scot pe “viu” vi se va face anestezie iar apoi va vor fi prescrise medicamente pentru durere, inflamatie si un antibiotic pentru a nu risca o infectie. Si in primul rand vi se intampla contraceptivul in sine care este considerat de catre unii medici o indicatie de avort. Peste 28% din copiii care au “scapat” contraceptiei de urgenta prezinta probleme de sanatate.

Noua ni s-au intamplat toate cele de mai sus. Cand la 4 saptamani dupa contactul sexual neprotejat sarcina si-a anuntat prezenta intr-un mod atat de violent incat nu incapeau indoieli m-a cuprins groaza. In loc sa ma bucur am simtit ca se casca pamantul si ma inghite. Aveam in fata mea cea mai grea decizie posibila. Sufleteste stiam ca nu pot sa spun decat DA. Dar rational… creierul facea mii de calcule, lua in considerare mii de scenarii, creierul stia tot ce au spus medicii in povestile lor de groaza. Decizia rationala a fost cumplita. In fiecare clipa o iubeam si in fiecare clipa imi venea in minte “dar daca…”. Cred ca am plans in acele zile toate lacrimile din lumea asta. Era copilul meu si din cauza mea putea sa nu mai fie.

Situatia de fapt nu se schimbase cu nimic, eu tot singura eram, problemele de sanatate erau aceleasi, societatea in care traiesc aceeasi, psihicul meu parca incepuse sa se adune putin. Dar peste toate astea veneau ca un trasnet toate nenorocirile de-mi bombardasera corpul in acele doua saptamani. Cum iei o asemenea decizie? Va spun eu, extrem de greu. Trebuie sa fii absolut sigur ca-ti poti asuma. Pentru ca in situatiile in care copilul are o problema toata lumea ii vaicareste pe parinti. Dar copilul? Poate ca-ti asumi pentru tine ingrijirea lui, dar viata lui? Chinul lui, ti-l asumi? Eu mi-am asumat, mi-am asumat viata copilului si tot ceea ce putea sa urmeze. Din fericire Matilda s-a nascut un copil sanatos atat la trup cat si la minte. Dar decizia asta te epuizeaza, ramai marcat pe viata.

Nu este zi de la Dumnezeu sa nu o cercetez… la orice privire mai stramba, la orice tuse, la orice lucru care pare “anormal” gandul imi zboara catre factorii la care a  fost expusa. Oricat ai incerca sa rationezi si sa-ti spui ca este un copil absolut normal si ca e ceva firesc si sa tuseasca si sa faca caca maro, tu tot te vei gandi la acel “daca”. Asta ma va urmari toata viata, voi simti vinovatie pana in ultima clipa.

Teoria spune ca o sarcina in primele doua saptamani de la concepere daca este expusa unor factori teratogeni ar trebui sa se opreasca din evolutie. Daca embrionul scapa inseamana ca a scapat intreg. Din fericire se pare ca asa s-a intamplat si cu fetita mea. Am mai povestit cum am aflat despre toate astea si cu ce pret.

Ce a fost in schimb de bun augur? Eu sunt un om “curat”. Nu fumez, nu beau alcool, nu mananc porcarii, nu consum substante “etnobotanice”. La momentul respectiv nu eram sub niciun tratament pentru vreo boala cronica. Luam vitamine de calitate si timp de 6 luni inainte luasem acid folic, deci aveam rezerve. Toate astea probabil ca au ajutat-o. Apoi a fost faptul ca sunt un om pe picioarele mele, material puteam oferi absolut tot ce-i trebuie unui copil. Psihic eram pregatita sa fiu parinte. Aveam informatiile, aveam relatiile si mai ales aveam sentimentele. Intr-un final tot ce a contat era ca o iubeam.

Lucrurile ar fi putut sta mult mai rau. Ar fi putut avea un final foarte trist. De aceea daca vi se intampla sa folositi o metoda contraceptiva de urgenta in saptamanile ce urmeaza ar fi bine sa va comportati ca si cum ati fi insarcinate. Aveti grija de voi, nu luati medicamente, nu beti, nu fumati, nu va drogati. Protejati-va de stres si de orice sursa de enervare. Mergeti la 4 saptamani la un control ginecologic, chiar daca a aparut o sangerare (menstruala). Eu am avut sangerari in perioada cand ar fi trebuit sa apara menstruatia, au fost mai mici, am pus asta de seama dereglarii produse de hormonul din pilula. De fapt asta mi-a si ataras atentia, intr-un moment de luciditate am recunoscut acele sangerari… erau identice cu cele aparute in debutul avortului spontan suferit cu 3 luni inainte. In acceasi zi a inceput si sa-mi fie cumplit de rau si am facut un test de sarcina. Cinci minute mai tarziu eram deja la telefon cu medicul meu pentru a face o programare. Groaza ca istoria se repeta deja se instalase si nu a mai trecut pana in clipa in care am nascut.

Nu vreti sa ajungeti aici. Nu vreti sa fiti omul care ia decizia. Chiar daca aveti un partener langa voi decizia este tot a voastra. Daca doamne fereste as fi avut confirmarea absoluta ca este ceva in neregula cu sarcina… eu una nu as fi facut fata. Nici nu pot sa ma gandesc la alternativa. Pur si simplu nu pot. Nu sunt atat de puternica. Nu as fi putut face un avort si nici nu as fi putut trai cu ideea ca am stiut ca va fi un copil cu mari probleme si totusi am adus-o pe lume. Din pacate sunt situatii, independente de parinte, care impun astfel de decizii. Sper ca viata asta sa nu faca asemenea “glume” cu mine si sa ma aduca acolo. Dar sunt situatii unde lucrurile depind de noi, iar in aceste cazuri ne putem proteja pe noi si pe copiii nostri.

Daca nu va simtiti capabili sa fiti (inca) parinti faceti sex protejat. Daca se intampla o “neintamplata” nu actionati de capul vostru, cereti un consult de specialitate si urmariti situatia. In anturajul meu cunosc inca doi “Postinor baby”, deci lucurile nu mi s-au intamplat pe dos numai mie. Unul dintre copii nu este tocmai sanatos. Evitati sa vi se intample si voua.

Din fericire pentru noi povestea a avut cel mai happy end dintre toate. Dar drumul pana acolo… deciziile, povara, responsabilitatea.

Aveti grija de voi!

Eu nu mai simt de ceva timp… nu pentru ca nu as vrea, nu pentru ca m-as feri, nu pentru ca mi-ar fi teama. Dar de ceva timp nu mai simt. Simt cu simturile astea “obiective” dar nu mai simt cu sufletul. O iubesc pe Matilda, Matilda e nemurirea mea, dar in rest… Stateam si ma gandeam zilele trecute ca daca ar disparea om dupa om de pe pamantul asta si nu cred ca mi-ar pasa. Copilul meu sa traiasca. Nu stiu cand  s-a intamplat asta, dar intr-o zi m-am trezit asa fara sentimente. Sarcina, nasterea, copilul sau toate la un loc au schimbat ceva. Unii spun ca ar fi normal, ca asa simt si ei de cand au familie… dar mie nu mi se pare normal deloc, nu ma simt EU asa.
Am inceput sa ma intreb daca mai sunt sincera in ceea ce fac, daca imi mai pasa real de cei din jur. Inainte eram un caz de-a dreptul “patologic”. Eram in stare de sacrificii uneori nesanatoase pentru persoane care-mi erau cel mult cunostinte. Dar acum… am senzatia ca actionez din reflex, din amintirea persoanei care am fost.
Toata viata am fost un fel de “mama ranitilor”. Oricine avea o problema, o nevoie sau greutati, al meu era. Nici nu asteptam sa-mi ceara ajutorul, il ofeream eu cu draga inima. Din aceeasi pornire m-am “asociat” mereu cu barbati foarte gresiti pentru mine. M-au atras mereu victimele, neajutoratii, tulburatii. Iar relatiile erau mai mult unele de parazitare. Eu ofeream si ei primeau. Eram perfect constienta de mecanism si ca eu eram cea care-l alimenta. Constientizand situatia incercam sa ma controlez, stiam ca genul asta de relatii nu-s corecte fata de mine. Este trist cand esti luat de prost de bun (sau bun de prost), este si mai trist cand tu te pui in situatia de a fi prost. Cauzele? Cine stie. Poate ca mereu am simtit nevoia sa ingrijesc pe cineva, sa-l iubesc si sa-l protejez. Poate ca m-am nascut programata gresit :). Imi dadeam seama ca sentimentul asta indreptat catre un barbat era total gresit. Implinirea lui a venit odata cu conceperea Matildei. Atunci au capatat toate sens, si dragostea si sentimentul de protectie si nevoia de a ingriji pe cineva. Si asa s-au dus toate catre ea. Dar ce a ramas in loc? Nu a ramas nimic.
Probabil ca va trebui sa invat din nou sa merg pe drumul asta. Sa invat sa simt ceva si pentru o alta persoana care nu este copilul meu. Dar nu stiu cum si nici nu stiu daca mai pot. Uneori mi-e asa de dor sa mai simt ceva, sa ma indragostesc de cineva. Mi-e mai mult dor de sentimentul in sine decat de o relatie adevarata, de un om adevarat. Cand am starile astea gandul se duce fara sa vreau catre el. Primul el. Prima mea dragoste. Nu atat catre el ca om, nici nu mai stiu cine e el acum, ce a facut viata cu el si cat s-a schimbat. Dar ma gandesc la ce simteam atunci si cat de intens de real era totul.
A fost ca in filme, ca in povestile despre care auzi dar nu crezi ca sunt adevarate. A fost ca atunci cand o atingere de mana are puterea de a opri timpul in loc si de a face viorile sa cante. A fost pe 5 aprilie 2000. Ploua, eram pe tocuri, alergasem toata ziua, avusesem un accident, eram obosita. O succesiune de intamplari complet pe dos din ziua aceea au facut ca pe la 8 seara sa ajung in masina lui.  Un reflex de a-l lua de mana cand am traversat Pache Protopopescu printr-un loc nepermis. O privire. A intors capul, a ras la mine si m-a strans de mana. Toata viata de pana atunci se comprimase cumva si sentimentul ca si el a fost in ea de la inceputuri era asa de puternic incat nu puteai sa nu-l crezi. Zece minute mai tarziu cand ne-am reintalnit cu prietenii nostri, care venisera pe un alt drum, eram deja poveste. Toti stiau ca atunci ne-am cunoscut dar cu totii au avut impresia ca ne cunosteam de o viata. Sentimentele pentru el au fost cele mai intense pe care le-am simtit in viata asta. Au fost primele, a fost primul. Daca as fi complet sincera cu mine a si ramas singurul. Doar pe el pot spune ca l-am IUBIT. Restul au fost doar incercari de a imita ce am simtit atunci.
Niciodata in viata mea nu am mai simtit un om asa cum l-am simtit pe el. Ii simteam starile, ii citeam gandurile, ii cunosteam viata. Era ceva minunat si eram atat de fericita. Pentru un an am plutit. Am fost unul. Din pacate tocmai asta ne-a adus si sfarsitul, intr-o zi in gandurile lui am vazut-o si pe ea. O ea care avea de fapt dreptul la el. Ea era felul intai si eu eram desertul. S-a gandit el cumva ca o sa reauseasca sa sara peste “masa principala” si sa ramana doar cu mine, fara ca eu sa aflu. Intr-un final a si reusit dar pentru mine era deja un strain. Nu am stiut niciodata cum sa fac sa uit sau sa fac compromisuri. Nu-mi iese, nu sunt buna la asta. Eu nu cred ca oamenii se pot schimba, pot incerca, pot ascunde anumite lucruri, dar in esenta lor nimic nu se schimba.
L-am revazut vara trecuta. Lucreaza pe cealalta parte a parcului nostru (Tineretului) fata de cum locuiesc eu. Amuzant cum acum intre noi (fizic) e doar parcul, locul in care ne-am “nascut”. A venit in parc sa o cunoasca pe Matilda. Dar nu mai era nimic din el acolo… poate ca nu mai era nimic nici din mine. Doi straini care au stat si au baut o apa din complezenta. Am vorbit despre nimic. Ne-am verificat telefoanele cu disperare, doar doar ne salva cineva. Ne-am laudat copiii. Ne-am privit pe furis in speranta sa mai regasim ceva din noi. Dar nu mai eram. Poate ca e mai bine asa.
I-am zis “La multi ani” zilele trecute, ii zic in fiecare an de ziua lui si de ziua onomastica. Ne stim asa de la distanta, stim ca fiecare e undeva si speram sa fie bine. Ciudat cum acum un an a stiut ca am nascut, nu i-a spus nimeni, pur si simlu a simtit. M-a sunat, m-a intrebat ce fac, cum e bebe :). Eu m-am luptat ani de zile sa nu-l mai simt, uneori insa mai ajunge cate un gand la mine.
Nu-mi este dor de el, acum este alt om, daca ne-am cunoste maine probabil ca am trece unul pe langa altul. Dar atunci, in seara cand mirosea a pomi infloriti, atunci a fost magie. Mie de asta mi-e dor, mi-e dor de puterea unei strangeri de mana care opreste timpul in loc…
Nu stiu cand, cum si daca o sa mai simt asta. Cel putin eu sunt unul dintre oamenii suficient de norocosi sa fi simtit asta macar o data in viata.
Sa aveti magie in viata voastra!
Din ciclul hatza hatza cu casutza, noaptea trecuta a fost cutremur. Nu a fost autohton, a fost de import. La ora trei fix se zgaltaira bulgarii de vreo 5,8 grade pe Richter si au zis, ca daca tot suntem vecini, sa ne zgaltaie si pe noi putin. Putin vorba vine pentru ca la mine s-a simtit mai rau decat orice cutremur de pana acum (de cand stau in apartamentul asta, adica 5 ani). Au mai fost vreo 3 cutremurase din Vrancea in jur de 5 grade, alea s-au simtit mult mai putin. La cel de aznoapte, poate pentru ca a fost si lung, au clincanit clopoteii de vant pe care-i am la geam (in interior). Daca nu erau ei as fi presupus ca e doar una dintre ametelile mele de epuizare si nesom :)) si nu as mai fi trezit-o si pe mama din somn.
Mie nu-mi este frica de cutremur. Cum nu-mi e frica de nimic din ceea ce nu pot controla eu. Eu as zice ca e logic… Vine cutremurul, puteam sa fac eu ceva sa nu vina? NU. Puteam sa-l prevad? NU. Poate doar daca eram o doamna cu har(a) relocata in America si cu accent bizar :)). In caz ca mi-a venit randul sa ma duc in alta lume as putea eu sa fac ceva? NU. Ce am putut eu sa fac? Sa aleg un imobil cu o structura solida, sa nu ma mut intr-o zona unde structura subsolului amplifica unda seismica, sa imi securizez mobilele prin casa, sa nu imi atarn pe pereti chestii grele, sa nu pun pe polite obiecte care sa ne cada in cap… Am in fiecare camera o sticla cu apa, o lanterna si telefonul cu mine. Stiu ce trebuie sa fac pentru a ne proteja in caz ca e groasa treaba…. Cam asta pot sa fac. Aaa, si sunt foarte calma, nu-mi vine sa fug pe scari, sa ma sui in lift, sa sar pe geam si altele din astea care in caz de cutremur zdravan ti-ar putea asigura ele singure “ducerea”. Asa ca nu-mi e frica de cutremurul in sine. Dar mi-e frica de ceva, imi e frica daca mama e cu mine in timpul unui cutremur. Iar noaptea trecuta a ramas sa doarma la noi.
Cred ca cel mai vechi vis (repetitiv) pe care-l am este unul in care in timpul unui cutremur puternic moare mama. Am visul asta de cand eram foarte mica, atat de mica incat uneori am senzatia ca m-am nascut cu el. La momentul ala nu traisem inca niciun cutremur real, pe cel din ’86 l-am “ratat” pentru ca eram prin Apuseni, asa ca primul cutremur baban asa a fost cel din ’90. Cel de ziua si replica lui de noapte s-au simtit foarte puternic si abia atunci am vazut la prima mana ce inseamna un cutremur. Dar eu am visul asta de cand ma stiu, de cand nici la televizor nu ma uitam, nici ziare pline de tragedii nu erau, nici nu auzeam povesti despre cutremure. Ai mei s-au ferit mereu sa spuna povesti de groaza in prezenta noastra cand eram mici. Mai tarziu am aflat cat de traumatizati au fost la cutremurul din ’77, in special tata. Este inca si acum foarte marcat, daca zgaltai masa putin sau sunt trepidatii de la masinile de mare tonaj care trec… se face alb ca varul si ramane intepenit. Asa ca pentru mine spaima cutremurului este de fapt spaima ca moare mama… De unde si prin ce ungher de sub/inconstient s-au asociat lucrurile astea. Din ce timpuri, din ce viata… chiar nu stiu. Daca as sti probabil ca as lucra la ele ca sa ma lase in pace.

In mod ciudat visez cutremur si atunci cand un iubit “calca stramb”. Inainte de a o face. Stiti ca noi femeile avem un al sase-lea simt (noi si masinile de spalat)… cica ii zice intuite… eu i-a zis sensibilitate. Cumva subconstientul meu prinde anumite informatii, semnale, ceva si noaptea le transforma intr-un “cutremur”. E si treaba asta cu inselatul tot un fel de sfarsit, de moarte. Moare increderea si moare relatia. Din pacate visul asta nu a dat niciodata gres. Aviz amatorilor :)).

Noaptea trecuta pe langa faptul ca mama ramasese sa doarma la noi mai era si copilul. Copilul care trebuie protejat, copilul care acum inseamna totul. Asa ca intr-o secunda eram treaza si cu toti neuronii activi. Am luat-o pe Matilda in brate si m-am asezat cu ea jos langa pat si in timpul asta am strigat-o pe mama. E instinctul, e reflexul, e faptul ca intr-o eventuala situatie de pericol eu sunt foarte rapida si eficienta in reactii. Pentru mine spaima apare abia dupa ce a trecut pericolul. Mama dormea bustean… nu stiu cum pentru ca Matilda tocmai ce avusese cu 10 minute in urma o trezire cu plans. Ba chiar s-a suparat ca de ce am trezit-o ca ea nu simtise nimic :)). Din fericire a fost doar un cutremur mic… si cu ocazia asta am schimbat si copilul de pampersi pentru ca nu fusesera pusi bine si evadase pipi pe hainute :)). Nu intelegea saraca ce am cu ea in miez de noapte de o dezbrac si se pusese pe burta cu fundu’ (gol) in sus si presta nani.
Pe vremea cand eram singura probabil ca nici nu m-as fi miscat de pe perna. Dar cand sunt cu ai mei, si mai ales acum cu puiul meu, cred ca as tine blocul ala de beton si fier in spate numai sa nu li se intample ceva. Am prieteni care spun ca ei ar vrea, in caz de cutremur/accident, sa fie cu totii… daca se intampla ceva capital sa se duca toti… Mie mi se pare groaznic… din contra, cu cat suntem mai imprastiati cu atat sansele ca macar unul sa scape sunt mai mari. Poate de asta mi-e si frica cand sunt cu oameni dragi la un loc. Cum sa murim toti? Cum sa-mi doresc daca mor eu sa moara si copilul meu cu mine? Deci cum asa ceva? Poate daca Doamne fereste ar lua-o pe ea si eu as ramane in urma atunci da… nu as vedea rostul ca eu sa mai exist. Chiar si atunci, atata timp cat parintii mei traiesc sunt “obligata” sa traiesc si eu. Cica asta ar fi egoism… eu nu cred. Suntem egoisit atunci cand ne dorim ca familia noastra sa fie cu noi si sa murim toti sau suntem egoisiti atunci cand dorim sa nu fim impreuna si macar sa scape unul…? Nu stiu…
Normal ca mai bine este sa nu se intample nimic si sa traim toti :)).
Ehhh, dar astea sunt ganduri pentru o alta zi, astazi este soare si frumos si suntem cu totii bine!

Sa nu fiti cutremurati!

M-am vopsit roscata!!!
“Well brunettes are fine man
And blondes are fun
But when it comes to getting a dirty job done…”
Nu mai este o noutate, deja toata interneto-sfera o stie :)). Pe 16 mai a fost ziua mea si pentru ca de mult timp vroiam sa ma intorc la experimentul “red” (am mai fost roscata in tinereti) mi-am facut cadou de ziua mea un rasfat la salon. Unghiute, masti, tuns, frezat, VOPSIT. Initial am vrut o versiune mai inchisa si mai intensa de rosu apoi am ajuns la concluzia ca o nuanta cupru ar fi mai potrivita cu ochii, tenul, personalitatea mea. Am auzit ca femeile care isi vopsesc parul rosu ar vrea sa atraga atentia sau ar suferi de vreo disperare. Nu am nevoie nici de atentie si nici disperari  de vreo natura nu am, pur si simplu asa ma simt acum. Ma simt fericita, iubitoare, plina de caldura si de pasiuni. Deci lucrurile vin din interior, nu vice versa. Stiti voi la ce ma refer. :)

Ce nu stiti este cat am putut sa rad de atunci. Nu, parul roscat nu-mi spune bancuri si nici nu are vreun efect de gaz ilariant, daaaar are un mare efect asupra BARBATILOR. Doamne ce bine ca sunt femeie!

Dragii mei va rog sa ma scuzati, nu generalizez. Dar de cand mi-am portocalit parul mi s-a portocalit si ecranul laptop-ului de fereste de messenger. Au inviat toti fostii, (actualii) si/sau potentialii iubiti. Care mai de care mai draguti si mai interesati de soarta mea. Unii atat de pasionati de personajul in cauza incat nici nu aveau habar ca intre timp am devenit mama si am un copil trecut deja de an. Iar efectul parului combinat cu venirea primaverii, cand hormonii tropaie si toti alearga dupa o “lipeala” rapida si usoara, a fost pe masura.

“Da ce mai faci, da cum mai esti, daaa te-ai maritat?” cam asa decurg toate abordarile si urmate de “Da??? Ai un copil??? Da, te-ai maritat???”. Sa stiti ca un copil nu se face nici cu certificatul de casatorie si nici cu verigheta, se face altfel ;). Te-ai maritat asta de fapt se traduce prin “e liber?”, nu-i pasioneaza starea mea civila, viata mea, daca-mi merge bine, daca sunt fericita… liber la *** sa fie, ca in rest…. Da stiu, ce uraaat sa zici asa cevaaaa. Eu sunt de parere ca e urat sa nu spui ce gandesti :).

Nu stiu care e treaba si ce mesaj transmite schimbarea asta de look dar pentru mine a fost doar o improspatare si o imbunatatire a starii de spirit. Dar se pare ca parul rosu are aceeasi conotatie ca lampadarul rosu pus la geam. Nu, culoarea parului meu nu e o declaratie de revenire pe piata oamenilor liberi si dornici de nebunii. Nu ca nu mi-ar prinde bine :)), dar daca as avea o secunda libera as dormi-o si pe aia.


Ce sa mai zic cand cel mai bun prieten mi-a raspuns la intrebarea “iti place?” cu “nuuuuu, e cam porno asa” si l-am oprit aici ca deja i se citeau gandurile pe figura.

Imi pare rau sa va dezamagesc dar, in ciuda parului sexos, eu sunt aceeasi. Am aceeasi inaltime, latime si densitate; sunt tot mama de copil mic si solicitant; am tot timp 0 si am aceeasi personalitate care pe multi va tulbura si pe altii va “castreaza”. Sunt la fel – poate chiar mai mult (daca asta era posibil) – de exigenta si de pretentioasa. Parul rosu nu ma va impiedica sa va spun verde in fata ceea ce gandesc si nici nu m-a invatat sa fac frumos cand situatia ne jigneste inteligenta. Parul asta rosu e doar o iluzie, inca o demonstratie ca aspectul e doar ambalajul si nimic mai mult. Sau cine stie, poate ca nu! :))

Oricum va multumesc pentru complimentele si urarile de bine, va las cu o dedicatie.

Sa fiti roscate!

I’ll take a red headed woman
A red headed woman
It takes a red headed woman
To get a dirty job done

* am citit acum ceva timp un studiu despre efectul culorii “rosu” asupra psihicului si comportamentului, nu-l pot pune tot aici da puteti citi acest articol intersant.
http://www.psmag.com/news/the-red-effect-works-for-men-too-20370/

In articolul precedent va promiteam si cateva informatii/sfaturi despre cum preparam mancarea bebelusului. O sa va fac un mic rezumat al informatiilor gasite de mine in legatura cu:
1) cum alegem alimentele;
2) cum stim daca un aliment este proaspat;
3) cum preparam alimentele.
As incepe prin a va da un sfat general, il puteti aplica la fel de bine si daca nu aveti copii, sa-l aplicati pentru voi. Daca vreti sa faceti putina ordine in alimentatie, sa incepeti o dieta sanatoasa, sa cresteti sau sa scadeti in greutate, etc. – incepeti prin a va duce la “origini”. Nu, Doamne fere, nu la ACELE origini :)), ci la originile nutritiei. Nu trebuie sa cititi tratate de nutritie sau sa rascoliti tone de informatie (sunt oameni care au facut asta pentru voi si puteti gasi informatiile adunate si sintetizate, dar sa aveti grija la sursa lor) ci doar sa incercati sa adunati cateva informatii de baza, sa va deschideti mintea si sa va eliberati de prejudecati si mituri de pe vremea bunicii.

Eu as zice ca pentru inceput ar fi suficient sa intelegeti componentele de baza dintr-un aliment si care este rolul lor in hranirea voastra. Cititi despre: ce sunt proteinele, lipidele, carbohidratii, vitaminele, mineralele, oligoelementle, enzimele si care este rolul lor in hranire si in sanatate. Va dau un mic start- despre ce sunt proteinele- sursele din care le putem obtine, rolul lor, beneficiile sau deserviciile aduse de consumul lor puteti citi aici.
Nu vreau sa transform acest articol si nici blogul in unul despre nutritie, sunt altii care o fac si o fac foarte bine. Eu aici ma ocup, modest, de viata de femeie si viata de femeie mama. Dar va va prinde foarte bine sa va insusiti informatiile de baza, asa veti intelge de ce si cand trebuie sa ii dati copilului un anumit aliment si odata intelese principiile va va fi foarte usor sa va faceti voi propriile meniuri (simple si sanatoase).
Spun simplu si sanatos- cu cat amestecam mai putine tipuri de alimente intr-o mancare cu atat scad sansele de a face combinatii gresite, combinatii care vor scadea aportul nutritiv si chiar pot face alimentele sa fie daunatoare organismului (un exemplu sunt clasicele lactate cu cereale). Exista si combinatii care potenteaza calitatile intrinseci ale alimentelor (cum ar fi fierberea morcovului si adaugarea de putina grasime – unt). Spun simplu si sanatos- cu cat timpul de prelucrare termica este mai scurt, felul de preparare mai simplu, cu atat acea mancare va fi mai sanatoasa (exista si sisteme de preparare la temperaturi joase, dar pentru perioade mai lungi de timp). Fireste ca vom aduce alimentele pana in punctul optim de gatire, in special produsele de origine animala, dar nu le vom prelucra pana cand ele devin toxice pentru organism (carnea prajita/coapta pana la ardere cu potential cancerigen).
Mancarica bebelusului nu face exceptie de la ceea ce am scris mai sus sau poate chiar pentru mancarica lui trebuie sa fim mai atenti ca niciodata. Daca ati citit articolul precedent probabil deja stiti ca eu cred intr-o alimentatie echilibrata, atat de origine animala cat si de origine vegetala, pe cat posibil din surse curate si cat mai putin industrializate. Deci ce-i dam sa manance? II dam legume, carne, grasimi sanatoase, oua, fructe, lactate, leguminoase, cereale si, mai tarziu, samburi si seminte. Va propun o altfel de piramida a alimentelor, veti vedea probabil o inversare a “prioritatilor”. Alcatuirea acestei piramide a avut la baza documentarea intensa a unor persoane competente si care aveau doar bune intentii nu si interese in a vinde ceva.
1) Carnea, grasimi sanatoase, legume

- peste si fructe de mare, icre (in alimentatia bebelusului pestele se introduce dupa varsta de 9 luni si se va evita pestele oceanic mare – continut ridicat de mercur -, fructele de mare se vor introduce cu precautie dupa varsta de un an pentru riscul lor alergen ridicat si pentru ca la noi piata de astfel de alimente in stare proaspata este redusa- eu as spune chiar sa astepati introducerea lor dupa varsta de 3 ani);
- carne de vita, pasare, oaie, capra, iepure, etc. (mai insist in legatura cu prioritizarea calitatii sursei de carne?! evitati consumul de carne industriala atat pentru voi cat si pentru copil – in special carnea de pui – incepeti sa-i oferiti copilului carne de vita/pasare de la varsta de 7 luni, intai in cantitati mici (o lingurita) crescand pana la varsta de un an catre 70 gr./portie);
- oua (oul mult hulit din cauza unor erori stiintifice si a unor mituri este de fapt extrem de important in dezvoltarea sistemului nevors al copilului prin aportul de grasimi sanatoase (omega 3 si omega 6), putei incepe sa-i oferiti copilului un sfert sau o optime de galbenus de ou la doua saptamani dupa ce ati inceput diversificarea crescand progresiv pana ajungeti la un galbenus intreg, dupa varsta de un an puteti sa-i oferiti pana la 3-4 galbenusuri pe saptamana, atentie!!! albusul se va introduce cu precautie in alimentatie dupa varsta de un an din cauza potentialului alergen);
- unt bio (puteti incepe adaugarea de unt pe legumele fierte la doua saptamani dupa inceperea diversificarii, este foarte important ca untul sa fie de origine BIO, adaugat legumelor bogate in betacaroten va facilita absorbtia acestuia);
- ulei, uleiuri vegetale extra virgine, presate la rece (puteti incepe folosirea uleiurilor in prepararea alimentelor pentru copil dupa varsta de 7-8 luni (de masline, de cocos), dar NU pentru a le praji ci doar adaugate la SFARSITUL gatirii in cantitati foarte mici, cateva picaturi maxim o lingurita);
- diversitate mare de legume (legumele sunt baza inceputului diversificarii, incepeti cu:
* avocado (el este fruct, dar toti il considera o leguma), morcov, dovleac, dovlecel;
* continuam cu: conopida, broccoli, spanac, loboda, stevie, sparanghel, ceapa;
* mai tarziu dupa varsta de 8-9 luni: rosii, ardei, cartofi dulci, mazare, usturoi; castravetii si ciupercile dupa varsta de 10 luni)
- mazare si fasole verde (fac parte din familia leguminoaselor, dar au mai putine efecte adverse).
Atentie!!!

Inainte de prepararea oricarei mancari incepeti prin a va spala foarte bine pe maini, spalati foarte bine suprafetele de gatit cu un burete dedicat acestei activitati (nu cel de vase), stergeti suprafetele de lucru, nu folositi acelasi tocator (zis el si fund) pentru carne si pentru legume, spalati foarte bine cutitul dupa ce ati taiat carne si doriti sa taiati legume. Nu lasati NICIODATA mancarea preparata la temperatura camerei. NU ii dati bebelusului sau copilului mic la o alta masa resturile ramase de la masa anteriora. Depozitati alimentele in frigider pe un raft numai al bebelusului. Daca aveti cel mai mic dubiu legat de provenienta sau calitatea unui produs, mai ales de origine animala, NU il dati copilului!
Cum preparam carnea?
 
Preferabil ar fi sa cumparati carne proaspata si sa o congelati voi acasa. Veti incepe prin portionarea ei, curatarea de pielite, tendoane (oasele le pastrati pentru supa) si apoi o spalati foarte bine si o puneti in pungute speciale pe care scrieti data la care au fost congelate. Ideal este sa le portionati in bucati suficient de mari (mai intai suficient de mici) pentru o masa, astfel le veti putea pune direct la fiert fara decongelare prealabila. Celula carnii prin congelare isi mareste volumul iar peretii ei se sparg, atunci cand carnea este decongelata mare parte din proteina continuta se pierde prin “apa” pe care noi o aruncam. Deci este mai bine sa o punem direct congelata la fiert, daca a fost spalata, curatata si proportionata anterior, nu va fi nicio problema. Daca doriti sa o decongelati prealabil acest proces se face IN FRIGIDER, nu in apa calda/rece si nu langa o sursa de caldura. Carnea decongelata va fi prelucrata imediat.
Pentru bebelus si copilul mic carnea va fi prelucrata numai prin fierbere, mai tarziu prin coacere, dar numai acoperita si inlaturati orice parte arsa sau rumenita. NU prajiti carnea si mai ales NU o prelucrati la gratar, este cel mai toxic mod de gatire. Nu folositi pentru preparare vase cu straturi din TEFLON, la temperaturi inalte teflonul emana un gaz toxic. Ideal este sa aveti vase de calitate din ceramica.
Dupa primul clocot luati neaparat spuma care se ridica la suprafata! Acea spuma este un tesut mort si descompus (nu vreau sa-i zic putrezit ca poate vreti sa mai mancati carne).
Carnea tocata va fi asezata, dupa prelucrare, în vase curate, acoperite, care se pastreaza la frigider. Nu se adaugă condimente sau bicarbonat, decat imediat înaintea prelucrarii termice (condimentele pot masca eventualele modificari de aspect, culoare sau miros, provocate de alterare, iar bicarbonatul favorizează dezvoltarea microbilor de putrefacţie). Se recomanda ca tocătura sa fie preparată cu maximum 5-6 ore înaintea prelucrării termice.
Pasarile, dupa scoaterea organelor, vor fi spălate sub jet de apă rece, pentru îndepartarea impuritaţilor si a urmelor de sange.
Ficatul se taie si i se scoate hilul, se îndepartează capsula si se spala cu apă rece.
Rinichii se taie în lungime, îndepartand capsula, se înmoaie în apă, apoi se spala bine cu apa rece, pana la dispariţia mirosului specific.
Creierul se lasa jumatate de ora în apa rece si apoi se îndepartează pieliţa (meningele), spalandu-l bine. Se fierbe în apa cu otet, ca sa nu se farame.
Cum recunoastem starea carnii?*
 
Carnea proaspata este acoperită de o peliculă subtire, uscată, iar pe sectiune prezinta coloratie roz-rosie, lucioasa. Este usor umedă, nelipicioasa. Are o consistentă elastică, compactă si la presiune digitală nu pastreaza urme. Mirosul si gustul sunt placute. Grăsimea are coloratia si gustul caracteristice speciei. Măduva umple în întregime canalul medular al oaselor, este elastica,.lucioasa pe secţiune, de coloraţie si consistentă normale.
Carnea relativ proaspata este acoperita de o pelicula uscata, alteori, partial, de o mazga lipicioasă, în cantitate redusa. Cateodata, se observa chiar pete de mucegai. La suprafată si pe sectiune, culoarea este mată si maii închisă, comparativ cu cea a cărnii proaspete. Pe sectiune este umeda, dar nu lipicioasa. Consistenta este moale, pastreaza amprenta la presiune, dar pentru scurt timp. Sucul muscular este tulbure si în cantitate mai mare. Mirosul poate fi usor acru la suprafafă, dar nu si în profunzime. Grasimea este mata (nelucioasa), de consistent scazută. Maduva se desprinde usor de marginea osului, este moale si mai închisa la culoare; pe sectjune este mata, uneori cenusie.

Carnea alterata are suprafata de culoare cenusie sau verzuie, uscata sau umeda si lipicioasa, deseori acoperita cu pete de mucegai. La presiune digitals ramane o urmă care persistă multa vreme. Grasimea are un aspect mat, culoarea cenusie-murdara si consistenta scazuta. Mirosul si gustul sunt foarte neplăcute.

Carnea congelata are la suprafată o coloratie normală, dar cu o nuantă mai închisă decat cea proaspătă. Pe secţiune, suprafata este umezita de un lichid de culoare rosie. Are o elasticitate redusa; depresiunea formată prin apăsare digitala nu dispare. Mirosul este caracteristic speciei. Grasimea de la suprafată este mai roscata, jar cea din straturile profunde îşi mentine culoarea normală. Măduva oaselor este relativ retrasa din canalul medular.

Pasarea taiata proaspat are creasta si barbitele de culoare roz-rosie, ciocul lucios, fara mazga. Mucoasa bucală este roz pal, usor umezita, întreaga si fără miros. Pleoapele acoperă întreaga orbita, ochii sunt limpezi, fara scurgeri, neînfundati. Pielea este integră, de culoare alb-galbuie sau galben lucitoare, cu nuanţe roz, fară tumori sau inflamatii. Pasările slabe au piele de culoare galben-cenusie, cu nuance roseate, făra pete violacee; suprafata este uscata.

Pasarea relativ proaspata are ciocul fara luciu, cu un discret miros de mucegai. Mucoasa bucală este roz-galbuie, cu un depozit vascos relativ redus, uneori mirosind usor a mucegai. Ochii sunt înfundati în orbite si tulburi. Pielea este uscată sau aproape uscată, de culoare cenusie, uneori cu un discret miros de mucegai.

Pasarea alterata are ciocul galben, cu partea carnoasa moale, prezintă scurgeri de mucozitati vascoase din gura si miroase puternic a mucegai. Mucoasa bucală este cenusie. Ochii sunt micsorati si înfundati în orbite, pielea este galbena, pe alocuri cu pete verzui.
*(sursa – dr. L. Cernaianu – Retete culinare de la 0 la 3 ani)

Oul. Inainte de spargere, se spală bine cu apa caldă. Spargerea cojii necesită o atentie deosebita – se folosesc, de obicei, doua vase curate, iar daca se separa de galbenus sunt necesare trei vase. Deasupra primului vas se sparge oul si se examinează atent. In vasul al doilea (si eventual al treilea) se varsă conţinutul oului. Cojile se arunca în primul vas, ca si conţinutul oualor alterate.
Ouale sparte vor fi pastrate maximum 1-2 ore. Toate preparatele de oua facute la rece, vor fi ţinute, pana la consumare, în frigider (la maximum + 4°C), dar nu mai mult de 24 de ore. Daca se gaseste vreun ou alterat, trebuie sa va spalati foarte bine pe mani, eventual sa va dezinfectati.
Legumele. Se sorteaza dupa calitate, culoare, marime, îndepartandu-se cele alterate si putrezite; pentru radacinoase, spalarea are loc, înainte si dupa curatare, în apa rece.
Legumele folosite fara prelucrare termica (rosii, castraveţi, salata etc.) vor fi spalate bine sub jet de apa de la robinet. Cele cu frunze (spanac, salata) vor fi spalate frunza cu frunza.
Curatarea depinde de felul legumelor:
-   prin răzuire la radacinoase;
-   prin detasarea foilor externe la bulboase si frunzoase;
-   prin razuire la tuberculi (cartofii noi) sau prin curatarea cojii (manual sau mecanic), îndepartand un strat cat mai subtire, pentru a minimaliza pierderile de vitamine, bogat reprezeniate în partile externe ale plantei;
-   prin razuire sau taiere la fructe;
-   prin alegerea corpurilor straine la leguminoase si fructe uscate, dupa care se spala.


Taierea se face, de asemenea, în diferite moduri, dupa tipul legumei:
-   radacinoasele se taie în triunghiuri, cubulete, bare, felii, julien (foi subtiri): sfecla, napii, morcovii, telina etc.;
-   bulboasele (ceapa) se taie marunt sau inele;
-   tuberculii se taie rotund, în felii;

2) Fructele.

Urmatoarea grupa introdusa sunt fructele. Se va incepe cu un fruct usor digerabil cu un continut scazut de zaharuri si de fibre. La inceputul diversificarii foarte multi copii vor elimina fructele (legumele) fibroase aproape nedigerate. Nu trebuie sa va panicati, urmariti doar daca apar iritatii fesiere, acesta poate fi un semn ca bebelusul nu tolereaza alimentul si ar trebui sa renuntati la admnistrarea lui pentru un timp.
Eu i-am oferit Matildei urmatoarele fructe (in ordinea introducerii dupa vasta de 7 luni): piersici, nectarine, pere (atentie la efectul lor laxativ), prune, gutui, pepene galben, mango, mere, ananas, struguri (curatati de coaja si de samburi, maruntiti), kiwi, banane, citirice (mandarine, grapefruit, portocale, pomelo, lamaie), fructe de padure, capsuni (dupa varsta de un an).
Dupa varsta de un an, cand putem considera ca diversificarea este completa, daca nu au existat semne de intoleranta si alergii ar trebui sa puneti accentul pe urmatoarele tipuri de fructe:
  • fructe de padure

  • fructe autohtone, dar si de import in sezonul rece.

Este de preferat ca fructele sa fie oferite crude si in integritatea lor, nu doar sucul. Fructele cumparate din comert se vor curata de coaja! Din pacate coaja a devenit depozitarul tuturor pesticidelor cu care sunt tratati pomii si a conservantilor pentru rezistenta fructelor in timp. Daca aveti fructe de “la tara” este bine sa va asigurati ca nici acolo pomii nu au fost stropiti.

Fructele ar trebui oferite sub forma de gustari si nu impreuna cu mesele principale (preferabil in prima parte a zilei). Nu oferiti fructele sub forma de desert la sfarsitul mesei. Acesta este un obicei alimentar gresit, fructele consumate dupa masa duc la alterarea procesului de digestie si la producerea de gaze in exces. Nu oferiti copilului fructe bogate in vitamina C seara, acestea il vor agita si il vor tine treaz.
Nu cedati tentatiei da a cumpara cele mai frumoase si mai mari fructe. Cu cat aspectul lor este mai aproape de ideal cu atat cresc sansele ca acel fruct sa nu fie unul natural. Spalati foarte bine fructele inainte de curatare (eventual cu un detergent bio special pentru spalarea fructelor si legumelor). Nu pastrati resturile de fructe de la o masa la alta, nici la frigider. Ele ar trebui curatate/maruntite imediat inainte de a fi consumate. Pentru raderea fructelor folositi o razatoare din sticla (cele din metal grabesc oxidarea). Peste mere, banane, pere si alte fructe usor oxidabile (cele care se inegresc in contact cu aerul) puteti pune cateva picaturi de lamaie pentru a incetini procesul.

Atentie!!!
In cazul in care doriti sa procedati cu auto-diversificarea (adica sa lasati copilasul sa manance singur) aveti mare grija cu ce tip de fructe o faceti! Folositi fructe moi si coapte, preferabil taiate in bucatele mici pe care sa le poata mesteca. Multi copii au tendita de a musca bucati mari de fruct pe care nu le pot mesteca si se pot inneca cu ele. Nu le oferiti banane intregi pentru a musca din ele, bananele sunt moi si se pot desprinde bucati foarte mari.
 
NU lasati copilul nesupravegheat atunci cand mananca!
Ce am observat eu la Matilda (eu nu i-am oferit alimente pe care sa le manance singura decat dupa ce avea dinti si sus si jos, mai ales ca nu i-am dat paine, biscuiti, pufuleti) este ca mananca mult mai bine dintr-un fruct intreg. Ii curat un mar sau o para si i le dau asa, daca ii tai bucati musca foarte mult din ele. Daca i le dau cu coaja si le curata singura cu unghiutele si dintisorii, nu stiu daca ma imita pe mine pentru ca m-a vazut ca le curat mereu sau pur si simplu nu-i place coaja.

Incercati sa le oferiti copiilor cat mai multe fructe autohtone, coapte la soare in mod natural. Pentru sezonul rece ar fi bine sa va facei depozite la congelator pentru ca nu veti gasi mai nimic din Romania, maxim niste mere.


3)  Nuci, seminte, lactate fermentate, solanacee.

In primele 5-6 luni din viata copilului laptele (preferabil cel matern) va fi principala sursa de hrana. Chiar si dupa 6 luni pana in jurul varstei de un an este bine sa respectam cantitatea de lapte necesara unei dezvoltari armonioase (nu mai putin de 400 ml. si nu mai mult de 700 ml. in 24 de ore).

Atentie !!!
In primele 6 luni din viata copilul are inca depozite de fier din dimpul sarcinii, astfel aportul suplimentar de fier necesar este de doar 0,26 mg/zi. Dupa vasta de 6 luni pana la 12 luni necesarul creste simtitor catre 11 mg fier/zi! Intre 1 si 3 ani necesarul este de 7 mg/zi. Laptele matern nu poate asigura acest necesar si este foarte posibil ca nici alimentatia sa nu-l suplineasca. Este recomandat sa discutati cu medicul pediatru si sa-i faceti in jurul varstei de 9 luni un set de analize pentru a vedea cum sta bebelusul vostru cu sidiremia (fierul din sange) si cu hemoglobina. Cereti si verificarea feritinei. Anemiile feriprive nu se instaleaza peste noapte ci este un proces de cateva luni. In cazul in care copilul are o sidiremie scazuta necesita un tratament cu supliment de fier pentru cel putin 2 luni pentru restabilirea valorilor normale iar refacerea depozitelor de fier dureaza circa 12 luni. Deci nu va culcati pe laurii succesului cand vedeti ca valorile au revenit la normal.

NU administrati fier “preventiv” sau dupa ureche! Fierul in exces este extrem de toxic pentru organism! NU lasati suplimentele cu fier la indemana copiilor (si nici alte medicamente)!

Pentru a se absorbi fierul are nevoie de prezenta vitaminei C! Deci combinati alimentele bogate in fier cu cele bogate in vitamina C.

In cazul in care valorile de fier din sange nu isi revin la normal nici in urma unui tratament verificati si valorile vitaminei B12.

In perioadele in care luati un supliment cu fier, mai ales daca sunt cantitati mari, ridicati si aportul de zinc.
Exista doua tipuri de fier – cel provenit din produse animale (hem- este cel usor de absorbit de catre organism) si cel provenit din produse vegetale (non-hem – mai greu de folosit de catre organism). De aceea daca insitati sa fiti vegetarieni si mai ales daca impuneti acest stil de viata si copiilor vostri VERIFICATI mereu nivelul de fier din sange!
Dintr-o greseala de transcriere pentru foarte multi ani spanacul a fost creditat drept “regele” vegetal al fierului. Din pacate lucrurile nu stau asa. Daca doriti surse de fier vegetale ar trebui sa va indreptati catre: seminte (in special de dovleac si de susan), broccoli, spanac, masline, cimbru uscat, ciuperci, linte, fasole, mazare, cereale integrale, quinoa si produsele din soia, dar ea prezinta multiple dezavantaje de alta natura asa ca este mai bine sa o ocoliti MAI ales pe perioada sarcinii si la copilul mic. Apoi aveti sursele de fier de origine animala  (provenit din hemoglobina) cele care servesc scopului in mod real. Va puteti orienta catre carnea de vita slaba, ficatul de vita sau pasare (crescute in mod natural nu furajate), oul bio, creveti, etc. Nu uitati sa le asociati cu o sursa de vitamina C.

Dupa implinirea varstei de un an se recomanda consumul de urmatoarele produse:

  • nuci, caju, migdale, nuci macadamia, alune de padure, pecan (nu inainte de un an si NU intregi, urmariti eventualele reactii alergice!!!);

  • seminte de in, seminte de dovleac, chia, seminte de canepa (stiu ca exista retineri in ceea ce priveste consumul de seminte la copil, evident ele trebuie strivite/maruntite si adaugate in cantitati foarte mici in mancare sau salete, daca aveti indoieli consulati un medic);

  • smantana si iaurt integral fermentate, branza fermentata, telemea, cascaval natural (fara margarina), kefir (de preferinta bio si nepasteurizate);

  • solanacee: vinete, ardei, rosii, cartofi (din cauza potentialului inflamator) evitati administrarea acestor alimente copilului mic, si dupa implinirea varstei de un an nu faceti abuz).

Vinetele trebuie oparite si scurse foarte bine inainte de a fi gatite!
Atentie la potentialul de fermentare al cartofului! Poate produce gaze foarte neplacute pentru un copil mic!


Produsele lactate, asa cum am mai discutat, este bine sa le faceti voi acasa din lapte crud si fiert la temperaturi joase. Nu le oferiti copiilor produse din lapte pasteurizat/omogenizat. Ii recomandati pentru bolile cardio-vasculare la varsta adulta.

Atentie!!!!
Laptele pasteurizat nu poate fi considerat sursa de calciu, ci din contra! Consumul ridicat de produse din lapte pasteurizat duce la deficit de calciu in organism.

A fost o campanie acum cativa ani pentru laptele Dorna Lady…. acea campanie a nenorocit o generatie de femei prin o crestere a incidentei osteoporozei fulminanta. Aceeasi gimnasta celebra acum face reclama la MARGARINA! Zisa pe numele ei mic si “otrava pe paine”. Ma indoiesc ca pana si pe vremea lu’ Ceasca stimata doamna ar fi consumat margarina cu atat mai putin ca-i da copilului ei.

Cum recunoastem starea lactatelor?*
Laptele proaspat are aspect de lichid omogen, lipsit de impurităti, de consistent fluidă. Culoarea este alba, cu o nuantă gălbuie, uniformă în toata masa sa (alba cu nuante albăstrui, dacă laptele este smantanit), mirosul este plăcut, caracteristic, iar gustul dulceag. Orice denaturare a gustului si mirosului arată că laptele este alterat.
Laptele praf proaspat se prezintă ca o pulbere fină, omogenă, uniformă în toata masa, uscată, de culoare albă, cu slabe nuanţe gălbui, fără aglomerării stabile de particule, fară impurităti. Mirosul este plăcut, caracteristic, iar gustul dulceag.
Laptele praf alterat se prezinta sub formă de aglomerari în bulgări, cu miros neplăcut de branză sau de peste.
Branza de vaci proaspata are aspectul unei mase omogene, curate, fara scurgeri de zer. Consistenta este de pastă fina, nesfăramicioasă. Are culoare albă, pana la alb-galbui, uniformă în toata masa. Mirosul este placut, iar gustul usor acrisor, fara mirosuri străine (de ars, statut etc.).
Branza telemea proaspata, de vaca si de oaie, se prezintă sub forma de bucăţi întregi, fără coajă, cu suprafata curată. Pe sectiune este uniformă, curata, fara corpuri străine. Se admite prezenta unor rare găuri de fermentatie. Consistent este de masă fina, legată, care se rupe usor, fără a fi sfaramicioasă. Branza telemea de oaie este alba, cu luciu de portelan, uniformă în toata masa, iar cea de vaca este alb-gălbuie.
Cascavalul proaspat are consistenta elastica, dură, culoarea galbena, miros caracteristic si gustul de branza grasă.
Cascavalul stricat are culoare închisa, mirosul schimbat, gustul amar sau de mucegai, consistenta modiţicată.
Smantana proaspata se prezintă ca un fluid vascos, fara aglomerări de grasime sau substante proteice, cu un luciu caracteristic. Culoarea este alba sau alb-galbuie. Mirosul si gustul aromat sunt speciţice.

Untul proaspat are culoarea alb-galbuie, mai deschisa la cel fabricat în lunile de iarna si primavara si mai pronuntata la cel obtinut vara sau toamna. Pastrat la + 5°C are o consistent solida si poate fi taiat cu cujitul. Gustul si mirosul sunt caracteristice.
*(sursa – dr. L. Cernaianu – Retete culinare de la 0 la 3 ani)



Nucile si semintele trebuie sa fie proaspete, sa nu prezinte impuritati, scurgeri de ulei, miros ranced sau paraziti (gandacei, viermisori,molii)

4) Suplimente nutritive (cand este nevoie).

Suplimnetele alimentare nu sunt medicamente sau “chimicale”. Cele de calitate sunt extrase din surse naturale. Din pacate alimentele pe care le consumam noi astazi sunt departe de ceea ce ar fi ele intr-un mediu natural si ne aduc un aport mult mai mic de nutrienti decat cel din “tabel”. De multe ori trebuie sa suplimentam necesarul de nutrienti prin  administrarea de suplimente. In cazul copiilor consultati un pediatru sau un nutritionist pediatru. Nu le administrati suplimente, mai ales minerale, dupa ureche.
Categorii de suplimente:
  • omega 3, mutivitamine si minerale, vitamina D (vitamina D are un rol extrem de important in sustinerea sistemului imunitar mai mult decat in preventia rahitismului; in tarile nordice -unde nici nu este soare- nu se administreaza vitamina D profilactic si nici nu au rahitism);

  • alte suplimente in functie de nevoile specifice, poluare, stres, alimentatie, etc.

5) Cereale si leguminoase (ocazional)

Stiu ca exista un bombardament de marketing legat de cat de bune sunt cerelale. Chiar avem si PAINE pentru copii. NU, painea nu este pentru copii, chiar daca au platit un doctort nutritionist de renume sa ne spuna asta.
Voi relua problema cerealelor intr-un alt material.
Ce tip de cereale le putem oferi copiilor:
  • cereale fara gluten si pseudo-cereale;

  • mai rar sau deloc cereale cu gluten;

  • fasole boabe, naut, linte.

Nu combinati cerealele cu lactatele! Aceasta combinatie duce la absorbtia deficitara a calciului si interactioneaza cu sintetizarea si absorbtia vitaminelor B.
Ce se intampla cu alimentele in urma prelucrarii?

Prin prelucrare, chiar si inainte de prelucrare termica, asupra alimentelor intervin anumite moficari – pierderi menajere. Pierderile denumite ,,menajere” variaza între 0 – 60%, în funcţie de natura, calitatea produsului si tehnica folosita la pregatirea preliminara. Pierderile sunt foarte mici sau chiar nule în cazul produselor lactate si al unor derivate de cereale, devenind considerabile cand este vorba de came, legume etc. La alimentele de calitate buna si proaspete, pierderile menajere sunt mai mici decat la produsele învechite, pastrate necorespunzator sau de calitate proasta.

Spalarea prea îndelungata a alimentelor duce la pierderi importante ale unor principii nutritive hidrosolubile. Inlaturarea partilor externe ale unor legume cu frunze sau foi, curatarea unui strat gros (coaja) în cursul prelucrarii preliminare a tuberculilor, radacinoaselor si fructelor, duce la mari pierderi de vitamine, aflate în concentraţii apreciabile în aceste regiuni. De aceea, pentru reducerea pierderilor, se prefera razuirea radacinoaselor sau a tuberculilor (cartoful curatat prin razuire pierde 5 – 6% din greutatea sa, pe cand cel curatat de coaja pierde 20 – 25% din greutate).

De asemenea, daca alimentele sunt taiate în bucati mici sau se lasa în apa mai mult timp, pierd, o data cu îndepartarea apei, mai multi factori nutritivi.

Pentru reducerea acestor pierderi, se recomanda:

a)   pregatirea preliminara sa se faca cu putin înainte de pregatirea culinară propriu-zisa;

b)   sa se evite spalarea îndelungata sau mentinerea alimentelor mult timp în apa de spalare;

c)   sa se evite fragmentarea alimentelor în bucati prea mici (exceptand unele cazuri cand suntem obligati sa facem acest lucru) si mentinerea lor în aceasta forma în apa de spalare;

d)   sa se reduca la minimum îndepartarea partilor externe ale unor legume (frunze) sau a unor tuberculi ori fructe (coji).

De pierderile alimentare trebuie sa tinem seama cand stabilim raţia alimentară. In general, aceste pierderi se cifreaza cam la 10% din valoarea calorica a raţiei zilnice.

Vom mai tine seama de urmatoarele realitati:                                  

   Pierderile vitaminice sunt mai mari în cazul în care alimentele se fierb în apa sau se prajesc, comparativ cu frigerea sau fierberea în aburi. Pentru a micsora pierderile vitaminice, se recomanda introducerea legumelor direct in apa clocotită.Acelasi efect îI are scurtarea fierberii, ridicand eventual temperatura. Si mai indicate este fierberea legumeior în aburi sau sub presiune, în vase speciale. Nu se adauga bicarbonat de sodiu în apa de fierbere (pentru a scurta timpul fierberii legumelor), caci se distruge o mare parte din vitamine.

   Sarurile minerale se pot pierde în cantitati importante în cazul fierberii legumelor si fructelor daca se arunca apa în care au fiert. Adaugand de la început sare în apa în care fierbe carnea, pestele sau ouale (ochiuri romanesti dietetice), proteinele trec în cantitate mai mare în apa (bulion). Pentru acest motiv, friptura la gratar se sareaza la sfarsitul prelucrarii termice.

De asemenea, adaugand sare de la început apei în care fierb produsele vegetale (legume), fierberea lor este prelungita si se întarzie înmuierea. Sarea se adauga la sfarsitul fierberii.


Pentru bebelusi si copiii mici este bine sa nu folositi deloc sare! In cazul in care doriti sa o faceti nu folositi sare iodata din comert!


Ce alte alimente trebuie evitate la diversificare si pana la varsta de 1 an?

Sunt (si specialistii spun in mare parte acelasi lucru) de parere ca cel mai bine ar fi sa evitati urmatoarele alimente mai ales in primul an de viata:

  • faina, cerealele cu gluten, painea, covrigii, biscuitii cu gluten, pastele cu gluten (de amanat si dupa varsta de 1 an);
  • prajelile si alimentele cu arsuri (de evitat si dupa varsta de 1 an);
  • alimentele ultraprocesate;
  • margarina (de evitat si dupa varsta de 1 an);
  • zaharul;
  • mierea;
  • pestele crud, fructele de mare (Romania nu are totusi o piata adevarata de peste proaspat);
  • nucile, alunele, migdalele, arahidele (in special arahidele pot cauza alergie, amanati-le cat mai mult sau evitati-le);
  • albusul de ou;
  • soia (de evitat si dupa varsta de 1 an);
  • citrice si alte fructe acide, cum ar fi rosiile in stare cruda (pot fi folosite in retete ce necesita preparare termica);
  • fructele de padure (daca exista cazuri de alergii in familie);
  • amidon, tapioca (fara nutrienti, calorii goale);


Acestea sunt lucruri ideale, dar daca ne straduim putin chiar le putem realiza.
Revin cu retete si recomandari!

A cata seara a fost asta? Nici nu mai stie… un an si o luna si inca vreo sase zile… Deci a cata seara? Nici nu conteaza… a fost inca o seara cand puiul ei a adormit la san… De un an si o luna si nu mai stiu cate zile ingerasul asta creste la sanul ei…
Privea zilele trecute fotografiile de cand nu trecuse decat o luna de seri si inca cateva zile…. Doamne cat era de mica! Micaaaaaaa, mica de tot. Capsorul ei cu par negru si zburlit era un sfert cat sanul mamei…. acum e invers… Zambetul copilului cand adoarme la san… cu limbuta scoasa ca un pisicel, cu zambetul timid si complice, zambetul asta… daca ar putea fi “prins” si pus in sticlute ar salva lumea, ar vindeca toate bolile si raul din ea.
Cand isi are copilul la san timpul se opreste… poate ca de asta de cand e mama se simte mai tanara si mai vie ca niciodata. De cand e mama se simte frumoasa. Niciodata nu se simtise asa, dar mamicenia e frumusetea ei. Iubirea te face frumos.
Ea o iubeste pe Matilda! Nu o iubeste foarte mult, nici enorm, nici de la pamant pana la cer, doar o iubeste, cu dragoste de mama. O iubeste intr-un fel in care uneori o doare sufletul. O iubeste de nici acum la un an dupa nastere nu poate vorbi despre puiul ei fara sa i se puna un nod in gat si sa-i vina lacrimi in ochi.
Ea are o credinta a ei. Crede ca fiecare atunci cand se naste vine pe lumea asta impreuna cu puii sai. Venim impreuna, acelasi suflet, apoi fiecare isi continua drumul sau si intr-o zi, atunci cand te astepti mai putin, sufletul se reintregeste. Puiul alege sa se intoarca la noi si devenim din nou “cerc”. Crede ca atunci cand un pui se “razgandeste” din drum tot el se va intoarce mai taziu, cand e mai pregatit sau cand mama e mai pregatita. Toata viata a avut sentimentul ca ceva lipseste, ca cineva lipseste. Ii era atat de dor de ea. Ciudat sa simti dor pentru un om pe care nu l-ai intalnit inca?! Dar daca de fapt ne-am mai intalnit?
Mama Matildei a simtit-o atunci cand a venit, i-a simtit sufletelul coborand, a simtit caldura si a simtit miracolul. Inainte de asta ea nu credea in Dumnezeu, credea ca trebuie sa existe ceva dincolo de ceea ce vedem cu ochii de simpli oameni, dar nu “pusese” mana pe nimic. Din ziua aceea mama ei crede in Dumnezeu! Viata e perfecta, e pura, e minune. Nu ar putea fi asa daca nu ar veni de sus, nu putem fi doar o intamplare. Stie ca suntem chimie, ca suntem ADN, ca suntem mecanisme, celule, dar ce-i da viata mecanismului? Cine ii da suflet?
Cat a avut-o in pantece pe Matilda s-a bucurat de fiecare clipa, i-a vorbit si a mangaiat-o cu gandurile ei. A facut tot ce a putut sa o protejeze de zilele negre, de starile de rau, de neputinte, caci EA trebuia sa fie bine. Nu a gandit niciodata “dar nu se mai termina?”, nici nu i-a trecut prin minte. Stia cat e de unic si de frumos tot ce se intampla, ca niciodata nu se va mai intalni cu zilele minunate in care-si simtea puiul miscand. Pentru senzatia aia merita sa fii femeie! Se “rascumpara” orice! Si menstruatii, si epilari, si machiat, si coafat, si discriminari, si muncit cat 3 barbati ca sa primesti acelasi lucru, si rau, si nastere, si TOT! Toate astea puse intr-o balanta doar cu o zi de a fi mama si merita TOT. Asa crede ea, si crede cu tot sufletul.
In ziua marii intalniri a simtit o liniste profunda. Se astepta sa aiba emotii, doar era ZIUA. Dar contractiile au venit in liniste, incet, totul era asa cum ar fi trebuit sa fie. Era cum simtise si stia ca va fi. Si-a petrecut ziua acasa, si-a rasfoit amintirile, imaginile cu puiul ei. Toata sarcina si-a imaginat-o, vedea copilul asta vesel cu ochii mari, parul negru cu zulufi si falcute rotunde. Copilul ei radea mereu, alerga si era fericit. Nu stie daca puterea gandului ei a facut ca Matilda sa fie exact copilul din vis sau poate ca era chiar Matilda care venea in visul ei. De cand s-a nascut, Matilda rade. Rade la mama ei, rade la flori, rade la jucariile ei, rade la orice. Nu poti sa stai langa ea si sa nu zambesti, pur si simplu nu poti. Si cand plange ea tot rade, ii rad ochii.
Toti venim cu un scop pe lumea asta. Ele au venit una pentru alta. Ea a venit pentru a-i fi mama, iar cealalta ea a venit pentru a-i fi copil. Cea mai mare emotie a trait-o la botez. Nu si-a imaginat in viata ei ca va simti asa ceva, nu crede in biserici si nu crede in ritualuri. Chiar crede ca ritualul ortodox e brutal si inutil. Dar in ziua botezului… a fost iar lumina si liniste. A fost ca in ziua in care a nascut-o. A simtit aceeasi fericire, aceeasi binecuvantare, doar ca acum nu erau si dureri, era doar lumina. A plans cand preotul a spus ca Matilda e un copil trimis de sus, ca a venit pentru ca a fost chemat si a venit pentru a aduce fericire. Nu le cunostea deloc, nu stia cat si-a dorit-o mama ei si cat s-a rugat pentru ea. Dar probabil ca a “vazut”.
Uneori ii e teama sa vorbeasca despre ele, despre cum e viata de mama, despre cum a fost primul lor an impreuna. Pentru ele nu a fost chin, nu a fost greu, nu au fost plansete, colici, neputinte… Nu a fost nimic din toate astea. A fost doar implinire si firesc. Primul an a trecut intr-o clipire, probabil va mai clipi de cateva ori si fetita ei va fi si ea mama. O doare sufeltul cand aude ca pentru altele nu e deloc asa… Ar vrea sa le dea din puterea si din linistea ei, dar din pacate fiecare trebuie sa-si gaseasca propriul drum.
Astazi este ziua ei. Ii spunea cineva ca a mai imbatranit un an. Ea nu simte deloc asa, cu fiecare an care trece din viata copilului ei cu atat intinereste ea. Astazi este ziua ei si nu-si doreste nimic, are tot ce-i trebuie. Isi are copilul la san si are coltul ei de rai.
Matilda la 7 zile, prima data ACASA!
Sa aveti si voi raiul vostru aici pe pamant!
Sanatos, eficient, economic.
Pe scurt cam despre asta este vorba, daca nu aveti timp sa cititi pledoaria mai departe puteti sa ma credeti pe cuvant :) ca prin folosirea unor detergenti bio (pentru rufe, pentru vase, pentru casa) veti avea o familie mai sanatoasa, o casa mai curata si un cost mai mic.
Eu am inceput sa cochetez cu produsele bio pentru ingrijire corporala acum vreo 3 ani cand o prietena (care avea copil mic) si-a facut cont pe unul dintre site-urile de profil. Pentru ca pielea mea este foarte sensibila iar detergentii din comert imi produc niste alergii teribile (puteam sa folosesc doar Perwol si Persil lichid) am cautat solutii alternative. Mai intai mi-am dorit produse pentru ingrijire corporala, nu vreti  sa stiti cum este sa te speli pe maini stiind ca dupa te vor manca mainile vreo doua ore. Chestia asta mi se intampla mai ales de la sapunurile lichide… nu stiu ce contin in plus fata de cele solide. Aceeasi poveste si cu detergentii pentru vase. Dupa cateva folosiri ma umpleam de basicute mici si foooooarte “mancacioase” pe pielea dintre degete.
Apoi tenul meu reactioneaza foarte urat la sapunurile comerciale, ajunsesem sa ma spal cu sapun pentru copii sau doar cu apa. Intr-un timp ma spalam cu apa minerala plata, cam la nivelul asta de disperare ajunsesem. E clar ca si calitatea apei joaca un rol in felul in care se comporta pielea noastra. Observati cum arata pielea si parul vostru cand plecati in concediile din alta tara, mai ales in zone de munte. Posibil ca in alte orase din Roamania situatia sa stea altfel, dar in Bucuresti e dezastru! Cum varianta sa cumpar niste tone de apa plata pentru a ma spala nu era una de viitor m-am uitat catre celalalt element implicat: sapunurile/detergentii.
Prietena de care va spuneam stiind (nu ca nu s-ar vedea si cu ochiul liber) de problemele mele cu pielea mi-a spus “ma, eu pentru copil am inceput sa cumpar produse bio de pe siteul cutare, nu vrei si tu?”. Am aruncat un ochi, cu ideea preconceputa ca astfel de produse iti falimenteaza bugetul. Lucru complet fals. Sunt si produse considerate de “lux” pentru ingrijire, dar nu era cazul pentru mine, eu cautam produse de baza, produse care sa-mi permita sa ma spal fara sa mor de mancarimi si usturimi. Acelasi lucru valabil si pentru detergentii de vase si de rufe.
Pentru produsele de ingrijire personala nu pot sa militez, sunt foarte multe variabile, preferinte, sensibilitati, parfum/fara parfum, texturi, etc. Este o alegere personalizata si va pot spune doar ca merita sa incercati. Puteti incepe cu un sapun solid sau lichid, cu un sampon. Apoi in functie de cum v-a “mers” puteti incerca si alte produse. Produsele de care sunt eu indragostita sunt cele gen unt – de shea, de cacao, de nuca de cocos- le-am folosit toata sarcina, nu am facut o vergetura iar bebe a fost in siguranta. La fel si in cazul ragadelor – mai bun decat tot Garmastanul din lume este untul de shea (bio, presat la rece).
Apoi a venit sarcina. Faptul ca detergentii clasici de vase/rufe, produsele pentru curatenia casei, produsele pentru baie sunt foarte toxice nu e un secret pentru nimeni. O femeie insarcinata sau care alapteaza nu ar trebui expusa sub nicio forma la vaporii si produsele pentru curatenie. Un copil nu trebuie nici el expus la aceste substante (mai ales la cele pentru spalat vesela lui si la cele pentru spalat hainutele). Deci acela a fost momentul cand am decis ca trebuie sa renunt complet la detergentii clasici si sa ma reorientez. Ciudat cum sarcina iti aduce si mai mult respect de sine :).
Auzisem tot felul de pareri… car ar costa mai mult, ca nu sunt eficienti, ca vasele raman cu grasime pe ele, ca hainutele raman patate… Cum sunt genul de om chibzuit…. am zis, ok iau intai cantitati mici de produse si le testez. Mi-am rugat prietena sa-mi faca si mie comanda (ea fiind client vechi avea si un discount pe site) si am primit produsele. Deci nici macar nu m-am dus eu sa orbecai dupa ele pe undeva. Concluzia? Ieri tocmai ce mi-am facut o noua comanda. :)
“Politica” mea pentru spalare? Eu nu ma imbrac cu aceleasi haine de doua ori (mai putin costumele si paltoanele), am haine pentru casa/noapte/afara, acelasi lucru valabil si pentru Matilda. Ea are hainute pentru stat in casa, altele pentru afara si altele pentru noapte. O imbrac o singura data cu ele si dupa le pun la spalat. Prosoapele le spal dupa 3-4 folosiri (in 99% din cazuri vor avea pe ele urme de farduri, rimel, fond de ten), aproape toate prosoapele noastre sunt albe. Lenjeria pentru pat se schimba saptamanal sau mai des in caz de nevoie. Deci SPAL! Vasele se spala cand se murdaresc :), in casa fac curatenie cel putin saptamanal, de cand Matilda misuna spal pe jos la 3 zile sau mai des daca situatia impune, obiectele sanitare din baie sunt spalate in principiu dupa fiecare folosire. Stiu, sunt usor maniaca dar copilul meu are o fascinatie cu baia.  
Am facut pentru voi un mic calcul de rentabilitate pentru detergentii bio lichizi (eu acest tip de detergent am folosit mereu, chiar si pentru cei clasici; nu stiu sa va spun cum sta situatia in cazul detergentilor pulbere dar daca vreti facem un calcul si pentru ei):
Calitatea spalarii cu detergenti bio:
- pentru vase: excelenta;
- pentru casa: foarte buna;
- pentru rufe: buna (buna daca esti genul de om foarte pretentios).
La ce sa nu va asteptati cand spalati cu detergenti bio:
- nu va asteptati sa scoata intr-o secunda seul de oaie dupa 3 zile de stat in tava, la fel si cu grasimea de porc prajita/arsa)
- nu va asteptati sa scoata petele de fructe daca ati lasati rufele 10 zile in cosul pentru rufe (mai ales daca se spala la 40 de grade);
- nu va asteptati sa va faca obiectele sanitare din baie “ca noi” daca au deja piatra si rugina pe ele;
- nu va astepti ca rosturile de la gresie sa devina iar albe daca nu au mai fost spalate de mult timp;
- pentru cei de rufe si de vase sa nu va asteptati la parfum.
1) Detergentii bio pentru rufe:
Cost pentru detergentii bio de rufe (pentru copii si piele sensibila):
Cost bidon 10 l – ~ 200 lei;
Cost pentru 1 l – ~ 20 lei (cei pentru piele normala incep de la 15 lei/litru);
Spalari la 10 l – ~ 160 spalari (spalari pentru 1l ~  16);
Cost/spalare (60-90 ml la 4,5 kg rufe in functie de duritatea apei) – 1,3 lei/spalare (am facut o medie de consum de aprox. 15 spalari/litru pentru o duritate medie sau mica a apei) sau 2 lei/spalare ( cu o medie de aprox. 10 spalari la litru in cazul in care apa este extrem de dura).
Cost bidon 1 l  – intre 19 – 25 lei; cost/ spalare  1,26 – 2.5 lei.
Cost pentru detergentii de rufe clasici lichizi:
Cost/litru intre 15 -25 lei;
Spalari pentru 1 l- ~ 10 spalari;
Cost/ spalare (70-120 ml la 4,5 kg rufe in functie de gradul de murdarire) – 1,1 – 3 lei (am considerat ca si din cel mai ieftin putem pune doar 70 ml ceea ce nu este adevarat, dar de dragul statisticii :).
Beneficii:
Detergenţii biosunt detergenţi ecologici fabricaţi din ingrediente vegetale şi minerale, parfumate cu uleiuri esenţiale; unele sunt neutre (neparfumate).
<><>
<><>

<><>

<><>

Fabricate pe bază de uleiuri vegetale saponificate, conţin ingrediente care nu sunt periculoase chiar dacă rămân urme de detergent în hăinuţe. Detergenţii hipoalergeni nu au niciun adaos de ulei esenţial şi au miros neutru. Cei pentru spălări dedicate îngrijesc ţesăturile în mod special.

 Sunt biodegradabili, deci protejeaza mediul.
Concluzie:
Detergentii bio lichizi sunt:
- mai ieftini (la un acelasi nivel de calitate),
- la fel de eficienti ca un detergent lichid clasic,
- imi vin la usa prin comanda pe internet,
- sunt SANATOSI!.


Detergentii bio pentru copii si piele sensibila sunt hipoalergeni deci nu au parfum, doar unul natural de rufe curate. Deci daca sunteti fanii detergentilor tip “drogherie”…

In cazul in care doriti si un usor parfum proaspat si hainute mai moi puteti cumpara si un “balsam”pentru rufe -balsamurile sunt parfumate cu uleiuri esentiale de levantica, maslie, etc. – costul aprox. 17 lei/litru. 
2) Detergentii bio pentru vase (spalare manuala):
Cost/ litru intre 16 si 19 lei, se pot achizitiona in dispensere mici de 300 ml sau in cantitati mai mari (de la 1 la 10 l). Evident o cantitate mai mare va aduce un cost mai redus pe litru. Eu intai am luat un recipient mic cu dispenser de 300 ml si apoi un bidon de 5 l.
Ii puteti folosi prin diluarea lor in apa sau direct pe burete. In cazul in care ii diluati raportul este de 5-7 ml de produs la 10 l de apa. Pentru folosirea directa puneti o picatura pe burete. Poate ca vi se pare o gluma si o sa spuneti cum O PICATURA? Mai ales ca noi suntem obisnuiti cu detergentii clasici pentru vase unde puuuuuunem si puuuneeeeeem. Chiar este suficienta o picatura. Deci 1 l de produs va va ajunge pentru 2500 l apa. Nici nu stim cum arata atata apa. Ce pot eu sa va spun (si eu din obisnuinta nu am respectat deloc cantitatile, mereu pun mai mult si dupa stau sa limpezesc o jumatate de ora, deci fac risipa si de apa, NU FACETI CA MINE!) dar bidonul de 5 l inca nu s-a terminat dupa un an si jumatate. Bidonul a costat 80 de lei.
Rezulta, asa daca e sa facem un calcul absurd, ca un bidon de 5 l ne ajunge pentru 12 luni daca avem cam 60 de spalari pe luna. :)) Deci 0,11 lei pe spalare.
Nu am facut un calcul cat costa o spalare cu un detergent lichid clasic dar (un exemplu) detergentul PUR costa in jur de 5,5-6 lei/litru. Cu toate ca pretul pare mai mic cu siguranta rentabilitatea in folosire nu este  aceeasi. Daca va straduiti putin il terminati si intr-o saptamana.
Eu oricum nu mi-am pus o secunda problema sa spal vesela copilului cu detergentii clasici pentru vase. Acestia sunt extrem de toxici si oricat am insista cu limpezitul ei vor ramane pe vase (nu mai spun de distrusul mainilor). Iar 80 de lei pentru cel putin un an (v-am spus eu il am de un an si jumatate) cred ca este o suma cel putin rezonabila pentru a proteja sanatatea copilului vostru si, evident, pe a vostra.
Acum m-a traznit o “revelatie” :)), mereu ma intreaba prietenele cum de manichiura mea rezista si 2 saptamani intacta cand spal atat si am si copil mic. Pai… probabil pentru ca eu spal doar cu detergenti bio si pentru igiena Matildei folosesc tot sapunuri si geluri bio… Pam pam.
3) Detergentii bio pentru curatarea si igienizarea casei:
Fetita mea este un copil foooooarte iubitor. Iubeste tot! Podele, covoare, pardoseli, obiecte. Le ia in brate si le pupa, se pune cu fata pe jos si face “mai mai” parchetului… Ce ar insemna daca pe pardoselile mele ar fi urmele lasate de toate produsele clasice pentru curatat… daca ar pupa ceva Cif, Domestos, Pronto… Cred ca pana acum nu mai avea cine le pupa. Bine macar ca are obiceiul pupacios si nu si cel de a baga tot ce prinde in gura, de chestia asta nu a “suferit” deloc.
Cu asa mare dragoste nu as fi putut decat sa schimb macazul catre produsele bio pentru curatare, doar ca eu facusem aceasta alegere din timpul sarcinii, asa ca nu am avut niciun stres cand Matilda a inceput sa misune si sa iubeasca tot.
Ele nu vor da o noua fata unei cazi terminate de timp, calcar si rugina (dar cum casa mea are doar 5 ani si obiectele erau noi) dar cu siguranta va vor proteja familia de toti compusii si vaporii toxici din produsele clasice. Daca tot simtiti nevoia sa dati cu soda caustica si clor prin baie (pentru ca asta contin produsele acestea) ar fi bine sa o faceti cand copiii nu sunt acasa, sa limpeziti foarte bine si sa restrictionati accesul copiilor in aceste zone. In timpul sarcinii NU faceti voi curatenia de acest tip! NU stati niciodata in vaporii produselor de curatat si nici nu intrati in contact cu ele!
In cazul acestor produse un calcul pentru cost chiar s-ar reduce la absurd. Preferatul meu este Detergentul concentrat din portocale de la Sadosan – 18 lei un bidon de 0.5 l. Se pun 3 ml la 10 l de apa (adica o galeata plina cu apa, dar nu cred ca spala cineva cu o galeata plina, probabil puneti jumatate). Sfat: respectati raportul produs/apa altfel o sa aveti de limpezit o ora. Deci sunt cam 166 de spalari la un cost aproximativ de 0,11 lei. Spalati de 14 ori pe luna pardoselile? Daca da :), atunci cei 18 lei pe care i-ati dat pe detergentul bio vor fi pentru UN AN.
Eu mai folosesc si: solutie pentru spalat geamuri (17,50 lei/500 ml); solutie pentru curatarea baii (17,4 lei/500ml), solutie pentru igienizarea toaletei (14,5 lei/750 ml).
Sincer va spun ca nici nu mai stiu cat costa produsele clasice pentru curatat. Nici nu vreau sa va dau exemple, nici sa fac raportul de rantabilitate intre cele doua. Preturile si avantajele in folosire ale produselor bio vorbesc de la sine.
Faceti o incercare, daca nu sunteti multumiti puteti reveni oricand in super market pentru a cumpara un produs mai scump, nesanatos dar posibil (sau nu) mai eficient in “albirea” cazii.
Probabil ca o sa spuneti pentru ce Dumnezeu, daca lucrurile stau asa de bine, oamenii consuma tot produse chimice care le pun in pericol sanatatea. Sincer? Chiar nu stiu. Posibil din cauza marketingului agresiv… pe care tot noi il platim. Eu le foloseam din lipsa de interes pentru sanatatea mea, din lipsa de cunoastere, dintr-o falsa comoditate si din ideea preconceputa ca un produs bio e mai scump si mult mai putin eficient. Intre timp m-am luminat. Poate articolul de fata va ajuta si pe voi.
Sa faceti curatenie sanatoasa!
P.S. – nu detin astfel de produse pentru vanzare, nu am niciun fel de relatie cu producatorii sau comerciantii de astfel de produse, nu am niciun fel de interes fianaciar in a le promova. Multumesc!
Am nervi, am nervi din aia mari, atat de mari incat nu-mi gasesc cuvintele. Da, am nervi din aia care nu te lasa sa spui de ce ai nervi. Dar o sa ma calmez si o sa va povestesc, pentru ca altfel nu voi fi decat una dintre acele mame isterice si agresive care in loc sa faca un serviciu cauzei ii aduc mai mult deservicii.
Aseara pe la 10-11 lucram la partea a doua a articolului despre diversificare cand imi suna telefonul. Sa-mi sara inima, la mine telefonul suna dupa ora 10 doar daca s-a intamplat ceva GRAV. Era mama. O intreb repede “ce s-a intamplat, ai patit ceva?”, rade, nu patise nimic, se uita la Tv si a dat peste unii care se balacareau maxim (ca nu pot sa zic dezbateau) pe tema alaptarii – pana la ce varsta e “normal” sa alaptam. Cum oamenii sunt din ce in ce mai vehementi si au manii pe orice tema, au ajuns lucrurile naturale si firesti de cand e lumea – nascutul, alaptatul, dormitul, purtatul, hranitul copilului – sa fie teme de dezbatere si de facut spume la gura. Imi zice mama: “da repede pe TVR2 ca se termina”, din pacate chiar s-a terminat destul de repede. Mi-a povestit pe scurt partea pe care nu o vazusem, oricum rar am auzit-o pe mama asa de ultragiata (culmea era de partea mamelorsi nu pentru ca ar crede ca e ok sa-i dai copilului san si cand se duce la scoala ci din cauza “avocatului” acuzarii).
Ideea era ca pe coperta Revistei Time, care va aparea in 14 mai, este o fotografie (evident ostentativa) cu un copil de 4 ani care este “alaptat”. Orice minte normala poate sa-si dea seama ca fotografia se doreste a fi exagerata in mod INTENTIONAT, este o imagine “declaratie”, se militeaza pentru alaptarea prelungita a copiilor dar nu la modul ilustrat. Dar asta este o alta discutie, o vom avea cu “probele” stiintifice pe masa. Oricum daca in asta se masoara “mamicenia” eu se pare ca nu voi fi “mami enough” pentru Matilda. Draga mamii, sa stii ca mami care te alapteaza deja de 13 luni nu va reusi sa faca asta si in urmatorii 3 ani. O sa ma ierti tu :). Aveti fotografia mai jos.
Discutia din emsiunea in cauza a fost cel putin schizofrenica, stimatul domn psihiatru invintat (Gabriel Diaconu), a carui calificarea si experienta nu este locul meu sa o contest, s-a comportat ca unul dintre pacientii sai. Domnule doctor, eu stiu foarte bine de unde va vin ideile si vehementa, am citit si eu niste tratate de psihologie infantila si de psihanaliza, dar eu cred sincer ca nu ati fost alaptat. :)
Am cautat emisiunea pe internet pentru a va arata cum au decurs ostilitatile, din pacate nu este disponibila inca. Voi reveni asupra temei cu argumente si spete, de ambele parti, cand vom avea si inregistrarea emsiunii. Nu, nu emisiunea asta mi-a provocat starea de nervi, ci o alta editie a aceleiasi “Ora de stiri” in care se dezbatea “problema” alaptatului in public. Un alt afront adus pudicitatii si decentei acestui neam de printi si printese. Aveti mai jos linkul in cauza:
(are doar 12 minute, merita vazut. Daca cele doua personaje (Ana Mirita si Irina Popescu va sunt antipatice incercati sa le ignorati, eu asa fac :)) )
Mereu am crezut ca am sa povestesc despre alaptare in starea accea de binecuvantare pe care o simtit dupa ce ti-ai adormit copilul la san. Am crezut mereu ca am sa va vorbesc despre beneficiile alaptarii dar si despre cat de solicitant si de greu poate fi uneori. O sa vorbim si despre asta pentru ca ar fi pacat sa nu o facem.
Inainte sa fiu mama chiar ma gandeam oare eu ce o sa simt daca va trebui sa imi hranesc copilul in public? O sa ma simt rusinata, jenata, agresata de privirile din jur (caci lumea se uita, asta e clar)? Apoi ce o sa conteze mai mult: jena mea sau nevoile copilului? Dar este igienic? Apoi am devenit mama si am vazut ca toate grijile astea de mai sus nu-si aveau sensul. Alpatarea este ceva absolut firesc si (atunci cand simti ca e ok) o poti face oriunde! Spun cand simti  TU, nu cand simt cei din jurul tau!
Alaptarea este hranirea (la san) cu lapte matern a copilului. (nu cum gresit se expima domnul prezentator Tv in clipul de mai sus, hranirea copilului cu fomula de lapte nu este alaptare!)
In public – oriunde in afara casei unde sunt prezente si alte persoane (eu m-am simtit in public si acasa oricand era si altcineva in preajma).
O sa incep cu argumentele usoare si terminam cu cele “grele”.
Este sau nu igienic sa alaptam in public?
Era un stimat domn foarte preocupat de igiena actului in sine. Tare as vrea sa stiu daca domnul in cauza se spala pe mani dupa ce isi atinge corpul (in anumite situatii).
Haideti sa va spun ceva despre mine, eu sunt obsedata de curatenie si igiena corporala. Ati vazut mama aia care sterge leaganul cu servetele dezinfectante in parc? EU eram! :)))
Da, alaptarea trebuie sa fie un act igienic, pana si pe Joiana o spala stapana pe uger si o unge cu ulei. Inainte si dupa fiecare alaptare sanul trebuie spalat cu apa curata, nu este necesara folosirea unui sapun fie el si delicat (eu m-am spalat/limpezit cu apa plata Dorna). Sanul se spala cu apa calduta inainte de alaptare- pentru destinderea canalelor- si cu apa rece dupa alaptare- pentru reducerea inflamatiei si inchiderea canalelor. Dupa spalare sanul trebuie ingrijit, dat cu o crema emolienta speciala (Garmastan, lanolina, unt bio de shea, etc). Sanul trebuie purtat intr-un sutien special lejer, sanul lasat liber (mai ales acum cand este foarte greu) se va lasa in mod exagerat. Acum cate mame fac asta… chiar si in confortul si intimitatea propriului camin? Probabil mai multe la inceputul alaptarii si probabil ca niciuna dupa un an de alaptat. Eu am facut-o mereu. Daca cineva m-ar pune sa ling o piele transpirata, cu urme de saliva (chiar si a mea) si cu lapte acrit pe ea… l-as intreba daca nu cumva s-a tacanit. Deci de ce ti-ai pune copilul sa faca asta? Poate ca din motivul asta pentru mine nu a functionat varianta cu “iei copilul cu tine in pat si-l alaptezi acolo stand intinsa inca motaind”. Ma scuzati dar mie mi se duce “motaiala” cand ma ridic din pat, ma duc la baie si ma spal. Asta nu m-a impiedicat sa-mi alaptez copilul la cerere pana in ziua de azi si o sa-l mai alaptez cat o sa mai simtim ca e bine de acum in colo.
Deci cum ramane cu igiena in locurile publice? Pentru mine a functionat asa: ma spalam cand plecam de acasa, imi puneam pernutele acelea speciale pentru san (pentru a nu trece laptele prin sutien), ele sunt sterile si absorb laptele care ar putea iesi din san. Nu am stat niciodata plecata (in parc – ca doar aici nu as fi putut sa ma spal) mai mult de 8 ore. Hraneam copilul inainte sa plecam (ora 8 dimineata), ii dadeam urmatoarea masa in parc (ora 12) si ne intorceam inainte de masa de la 16. Partea cu spalatul si protejatul sanului o faceam indiferent pentru cat timp plecam. Nu stii ce intervine pe parcurs si poate ca bebelusul va fi cuprins de o neliniste, poate ca-i e doar sete, poate ca ii e somn si nu poate adormi si trebuie ajutat cu putin san, etc. Pe maini ma spalam cu solutie speciala pentru maini (trebuie sa sustii sanul si copilul si ar fi bine sa fii curata pe maini).
Concluzia: se poate alapta igienic si in afara casei, asta daca nu cumva ti-ai propus sa vizitezi groapa de gunoi impreuna cu pruncul. :)
Nu este mai comod sa iei laptele intr-un biberon?
Aici sper ca-mi permiteti sa ma amuz putin. Problema asta era ridicata de o doamna. Clar ca nu avea copii sau daca a avut nu i-a alaptat. Sa va spun cum este cu exprimarea laptelui din san cu pompa? Daca nu stiti exista niste pompe speciale (manuale sau electrice) cu ajutorul carora mamele se “mulg”. Motivele pot fi diverse: eliberarea presiunii din san, stimularea sanului, scoaterea de lapte pentru a-l pune in biberon sau pentru a-l depozita la congelator. Si acum vine jmecheria, de ce sa nu luam laptele cu noi?
- se presupune ca toate mamele au pompa (merge si cu mana dar ne intoarcem la punctul cu igiena);
- pompa, biberonul, tetinele trebuie sterilizate, deci presupunem ca mamele au toate cele de mai sus si au TIMP sa faca toate operatiunile (de obicei sunt singure cu bebelusul acasa);
- presupunem ca mama are atat de mult lapte incat dupa ce i-a oferit o masa copilului ar mai putea scoate inca o masa pentru pus in biberon (eu chiar aveam dar tot nu am facut-o decat in situatii extreme- adica atunci cand plecam fara bebelus);
- apoi presupunem ca sanul e asa de inteligent incat el stie ca tu in urmaotarele X ore nu vei avea nevoie de el asa ca-si va suprima functia pana la intoarcere;
- iar stimularea suplimentara a sanului pentru a mai scoate o masa va transmite semnalul ca e “foamete mare” asa ca sanul va produce si mai mult (pentru ca el e inteligent dar  doar in sensul asta) si mama va capia de dureri de sani si disconfort pana la intoarcere;
- si mai presupunem ca un copil alaptat va acepta entuziast biberonul si ca apoi va reprimi la fel de vesel sanul inapoi dupa ce a vazut ce jmecherie e cu biberonul asta si cum nu trebuie sa se chinuie el sa mai suga (daca ii dati din biberon ocazional, in situatii de urgenta – cum ar fi ca mama e terminata de somn si trebuie sa-i dam o pauza- nu se va intampla nimic nici cu lactatia nici cu cheful puiului de a suge, mai ales daca facem asta la o masa de noapte);
- si problema cea mai grava, laptele matern este FOARTE PERISABIL! eu nu m-as baza niciodata pe calitatea termoizolanta a compartimentului pentru biberon.
Deci, mai e nevoie de un deci? Eu nu cred.
Copilului ii este bine daca este alaptat in locuri publice – aglomerate, zgomotoase, etc?
Da, culmea! Se gandeau la binele copilului. Copilului ii este bine atunci cand nevoile lui sunt satisfacute prompt si eficient- fie ele nevoi de hrana, sete, somn, securitate sau nevoi AFECTIVE! Tocmai un astfel de loc public s-ar putea sa-i trezeasca anumite nelinisti, sa-l agite, sa-l faca sa planga. Nicio suzeta din lume si niciun leganat nu vor satisaface aceste nevoi mai bine decat oferirea sanului matern. Q.E.D.
Si ajungem la subiectul fierbinte: Alaptatul in public este indecent, vulgar, scarbos, dizgratios, etc.
Ca sa vorbim de oricare dintre “acuzatiile” de ma sus ar trebui sa pornim de la ideea ca alaptatul este un act voluntar de exibitionism, nu? Si mai punem acolo langa exibitionism faptul ca sanul este un organ sexual.
Booooon. Eu sunt un om pudic, poate ca educatia, poate ca anumite complexe fizice, poate ca nevoia de intimitate, nu stiu… poate putin din toate. Sau mai bine zis eram un om pudic. Sarcina te vindeca de toata pudicitatea din lume.
Va puteti imagina 10 luni de aratat vaginul unui barbat complet strain (stiu ca el e un profesionist care vede toata ziua vagine, dar nu vorbim despre pudicitatea lui ci despre a mea). Deci in 10 luni te pui frumusel pe masa aia in fundul gol si astepti sa fii cotrobait, analizat, intepat, taiat, cusut… daca mai ai bafta sa te duci si in maternitate la un control-doua acolo vei fi examinata intr-o incapare in care mai sunt si alte 2-3 paciente, alti N medici siiiiiiiiii studentiiiiiii! Apoi daca te mai duci si la camera de garda de vreo 2-3 ori asa cum am facut eu… credeti-ma ca va trece si mama pudicitatii. Si daca nici astea nu va vindeca.. va va vindeca nasterea care pe langa expulzia copilului aduce si expulzia materiilor care ies in mod firesc prin cele doua gauri alaturate vaginului, yep…acelea doua! De fapt iti dai seama ca toata chestia asta cu pudicitatea era un consum de energie inutil.
Si sa nu credeti ca eu sunt vreo “naturista”. Incurajez procesele fiziologie naturale si mentinerea lor asa cum le-a intentionat cine ne-a creat (ex.: nasterea si alaptarea) dar ma bucur de toate descoperirile si facilitatile societatii evoluate. Ma epilez de orice fir de par de la sprancene in jos, ma duc la manichiura si pedichiura, ma duc la cosmetica, la coafor… deci nu cred in a ne lasa complet “naturali”. Dar cred ca atunci cand devii mama trebuie sa te intorci catre menirea ta ancestrala- accea de a-i fi “gazda” puiului tau si de a-i oferi sanul (laptele) tau pentru hrana.
Apoi vine partea sexuala… Un domn compara expunerea sanilor in public cu expunerea penisului… Stimate cetatene tulburat de vederea sanilor unei mame….sa stii ca ea nu-ti va arata si “originea” acelui copil, deci nu te simti obligat sa-i arati si tu penisul. Oricum… chiar daca pensiul tau ajunge ocazional in gura cuiva… gestul nu este in sens alimentar, cu toate ca umbla vorba ca sperma ar fi hranitoare si saraca in calorii.
Eu sunt o femeie (foarte) in contact cu latura ei sexuala dar dupa ce am nascut si am inceput sa alaptez… s-a petrecut un fenomen neasteptat (probabil unul pur natural si fizilogic in legatura cu profilul homonal si afectiv al mamei). Sanii meu si-au pierdut orice conotatie erotica sau sexuala. Sanii mei au devenit ai Matildei, sursa ei de hrana si de alinare. De aici stimate cetatean “nesimtirea” de a-mi arata sanii in public. Pentru mine ei sunt biberonul copilului meu. Ca tu nu ai cum sa simti asta pentru ca esti un urangutan fara pic de empatie (scuze urangutanilor care probabil sunt niste animale foarte sensibile) este problema ta, nu a mea. Tu esti problema, tu pentru ca esti limitat, inchistat in stereotipuri, misogin si instrumentalist – vezi femeia doar ca pe un instrument sexual.
Deci intelegem ca jignim bunele moravuri, codul bunelor maniere, pudicitatea… dar este ok ca pe fiecare taraba sa vedem 20 de reviste cu femei in sanii/fundul goi… ca pe orice canal TV sa vedem minore cu nurii expusi, este ok sa existe pornografie la orice clik distanta… este ok sa facem plaja topless sau poate chiar nud, e ok sa umble copilele de liceu aproape dezbracate pe strada… totul e permis atata timp cat stimatul cetatean “decent” nu este agresat de imaginea scarboasa a unei mame care alapteaza.
Lumina pe aceasta tema mi-a adus-o astazi un prieten. Stiind ca este un om cu vederi foooarte largi pe teme sexuale, atat de largi incat ar trebui inventat un nou cuvant (casatorit si tata a doi copii) l-am intrebat el cum vede alaptarea in public. Pentru el era ceva asa… un fel de scarbos… nu a indraznit sa zica cuvantul pentru ca tine prea mult la prietenia noastra… Atunci am inteles de fapt ce-i deranjeaza pe cei care invoca argumentul “sexualitatii”. De fapt pe  ei nu-i deranja conotatia erotica a aratarii sanilor… ci LIPSA acesteia. Sanul cu functie de alaptare isi pierde farmecul erotic si devine scarbos… dap.
Functia sanului, cea de baza, pentru care este el pus acolo pe corpul femeii este aceea de a oferi hrana puiului! Ca noi in timp i-am oferit si o conotatie erotica si o functie sexuala… e doar mintea noastra. Culmea este ca putine femei simt cu adevarat excitatie pe sani, mai multe se exicita in palma. :)
Un alt domn spunea ca o mama care-si scoate sanii in public (ca sa alapteze nu ca sa-i bronzeze) este lipsita de gratie si gingasie. Ca isi pierde aceste atribute pe care i le-ar fi conferit statutul de mama. Cat de trist esti… nu-i nimic mai gingas decat actul de daruire al sanului. Pentru ca alaptarea este daruire, mama nu ofera numai lapte, mama ofera suflet. Ai vazut ochii unei mame cand alapteaza? Alooo… ochii nu sunt acolo jos! Aia sunt sanii.
Apoi se pare ca ar fi o dovada de lipsa de educatie, de cultura sau de apartenenta la o anumita etnie. Ca numai “alea cu fuste lungi” ar alapta in public. Port fuste lungi pentru ca imi plac, sunt romanca, am vreo 20 de ani de scoala si tocmai pentru ca sunt un om educat stiu ca am facut si fac ceea ce este mai bine pentru puiul meu.
Alaptatul nu este considerat un act de vulgaritate, exibitionism sau act de natura sexuala de catre nicio lege din tara noastra. Din contra, in cazul in care sunteti agresate vebal sau fizic in timp ce alaptati puteti apela la ajutorul politiei. In Anglia exista o lege care ii amendeaza cu 2500 lire sterline pe cei care deranjeaza o mama in timpul alaptarii intr-un loc public.
Deci eu am alaptat in public! Daca va mai fi nevoie probabil ca am sa o mai fac. Am alaptat in parc 2 luni asta vara cand vecinii mei si-au demolat apartamentul iar la noi in casa nu-ti puteai auzi gandurile. Asa ca timp de 2 luni de la ora 8 la ora 14 am locuit in parc. Aveam basici in talpi de ziceai ca am mers pe carbuni incinsi de la atata plimbat si, da, mi-am hranit copilul in parc pe o banca. Aveam banca “noastra” sub un nuc imens, la aer curat si liniste. Pentru a usura alaptarea si a mentine cadrul intim dintre mine si pui eu am folosit un sling a carui “coada” acoperea copilul. Am purtat mereu sutiene speciale pentru alaptat si haine care sa-mi ofere accesul usor la san. Paradoxul? Cu cat se vedea mai putin san/piele cu atat se holbau mai tare.
Nu am alaptat cu ostentatie, nici pentru a demonstra ceva, nici sub forma de protest. Am alaptat pentru ca asa imi hranesc eu copilul, asa ne-a lasat natura si asta am simtit sa fac. Nu am alaptat prin autobuze, supermaketuri, pe bordura in fata blocului, nu a fost cazul.
Am fost privita de fiecare data… ori cu nostalgie, ori cu tandrete, uneori cu dragoste… alteori cu ochi rai si critici. Mai rar am fost privita cu excitatie sexuala… mai sunt si din astia. Singurul om fata de care am simtit nevoia sa spun ceva a fost tata, el este un om atat de pudic incat nici injectii in fund nu face. Eram la mine acasa si l-am “avertizat” ca eu am sa-i dau Matildei sa suga asa ca daca il deranjeaza sa iasa din camera. Culmea, nu l-a deranjat, chiar a zambit.
11.05.2011
Alaptati unde si cum simtiti, alaptarea este daruire!
AVERTISMENT!
- acest articol nu are rolul de a diagnostica sau trata nicio afectiune, nu are rolul de a inlocui sfatul medicului, nu are rolul de a va spune ce sa faceti!
- copiii la care se face referire in acest articol sunt copii sanatosi, nascuti la termen, normoponderali si fara intolerante sau alergii alimentare!
- acest articol este scris pe baza informatiilor adunate in ani de zile de documentare si pe baza propriei experiente!
- Matilda (copilul meu) in varsta de 13 luni a fost si este un copil alaptat, nu a primit formula de lapte sau alt tip de lapte decat cel matern! A fost alaptata exclusiv pana la varsta de 6,5 luni cand am inceput diversificarea. Copilul meu la 5-6 luni (in lunile de vara august-septembrie) crestea in medie cu 1 kg/ luna. La momentul diversificarii avea 5 mese pe zi de san (ziua la 4 ore si noaptea la 8-10 ore), 8,4 kg si 76 cm lungime.
- credinta mea profunda este ca OMUL trebuie hranit intr-o meniera variata, atat cu produse de origine animala cat si vegetala (pe cat se poate din surse curate, naturale).
- cred ca avem datoria sa crestem copii sanatosi, alimentati corect inca din pantecele mamei;
- cred ca alimentatia de tip fast food, bauturile de tip “suc”, produsele intens procesate, dulciurile, margarina, produsele din cereale cu gluten, produsele de patiserie, mezelurile, alimentele prajite, dietele deviante si dezechilibrate (alimentatia exclusiv vegetariana) NU au ce sa caute in dieta unui copil, ele reprezentand o forma de maltratare a acestuia si sper ca intr-o zi sa fie pedepsite ca atare!
- nu cred ca raspunsurile de genul “e copilul meu, fac ce vreau cu el, ii dau ce vreau eu sa manance, etc.” sunt raspunsuri ale unor oameni intregi la minte, tocmai pentru ca este copilul tau ai privilegiul si in acelasi timp obligatia de a-l creste sanatos.
-nu cred in motivatii de genul “nu am gasit”, daca esti real preocupat si vrei sa iti hranesti copilul cu alimente sanatoase GASESTI! Vei fi probabil surpins de faptul ca nu costa mai mult. Trebuie doar sa existe o preocupare sincera si continua.
- cred ca un raspuns de genul “daaa acum nu-i dai tu bomboane, dar cand o sa scapeee” este dat de o persoana cel putin ignoranta (ca sa ma exprim delicat); un copil educat si cu deprinderi alimentare sanatoase nu o sa “scape” si chiar daca va manca si altceva cand va alege singur, cel putin eu mi-am facut datoria de parinte si l-am protejate in cei mai importanti ani din viata lui (daca atunci cand va fi adult va vrea sa fumeze sau sa se drogheze sa incep eu sa-i dau eu din biberon cand e bebelus?!)
- nu cred ca trebuie sa devenim fanatici pe nicio o tema (inclusiv pe teme alimentare), nu cred ca trebuie sa devenim sclavii unei idei, cred in moderare si echilibru.
Si persoanele care s-au simtit ofensate de cele de mai sus sunt binevenite in a lectura acest articol :).
O da! Diversificarea!
Initial doream sa fac o serie de materiale in ordinea lor logica, in ordinea venirii lor pe “lume”. Sa incep cu pregatirile pentru conceperea unui copil, apoi cu sarcina, nasterea, pregatirea celor necesare pentru primirea noului membru al familiei, alaptarea…. dar pentru ca in ultima saptamana trei bebelusi foarte dragi mie au ajuns in punctul “critic” al diversificarii voi sari cativa pasi si va voi povesti despre DIVERSIFICARE.
Eu sunt genul de om foarte sigur pe el, nu mi-am pus nicio secunda problema ca eu nu ma voi descurca in noua “meserie” de mama, ca nu voi sti care sunt nevoile copilului meu, ca nu-l voi ingriji asa cum trebuie, ba din contra, am fost relaxata si increzatoare ca voi face o treaba excelenta. Atitudinea mea nu vine din aroganta sau din ignoranta! In mare parte siguranta de sine  vine din faptul ca sunt o persoana foarte informata. Inainte sa raman insarcinata cred ca citisem si rumegasem cam tot ceea ce este de citit despre cum, ce, cand si cat. Stiam anatomie, genetica, analize medicale, procese, fiziologie, nastere, alaptare, crestere, ingrijire. Citisem, cernusem, interiorizasem ceea ce am considerat ca este bun pentru noi, restul le-am pus undeva acolo pentru mai tarziu (nu stii niciodata in ce situatii te pune viata, complet diferite de ceea ce ai prevazut). Nu spun ca asa trebuie sa faceti si voi, poate ca unele mame sunt foarte tinere, altele luate prin surpindere, unele nu au timp, altele poate nu au acces sau interes catre informare. Pentru mine starea asta de lucruri a fost cea care m-a facut sa fiu o gravida linistita si fericita, sa nasc frumos si sa cresc un copil armonios (atat cat este de crascuta la varsta de un an). Nu stiu daca va functioan la fel si pentru voi, dar rau nu are ce sa va faca.
Mai mult, faptul ca nu a trebuit sa rascolesc biblioteci si tot internetul atunci cand eram gravida sau mai grav, dupa ce am nascut, mi-a oferit timpul necesar pentru a “socializa” cu fetita mea, pentru a ii vorbi de cand era burtica, pentru a ii oferi tot timpul si dragostea mea. Incercati sa va informati, sa cautati mai multe surse, sa cereti pareri. Apoi alegeti ceea ce credeti ca este bine, chiar daca mai gresiti, o alegere documentata va fi cu siguranta una mult mai putin gresita. Apoi daca la momentul nasterii sunteti deja cu bagajul informativ bine pus la punct va veti putea asculta mai bine vocea interioara, INSTINCTUL! Pare contradictoriu? Nu este! Mie informarea (cunoasterea de solutii alternative) mi-a dat increderea de a-mi urma instinctul, pana acum nu a dat gres niciodata! Dincolo de orice ascultati-va vocea interioara! O mama stie cel mai bine ce nevoi are copilul ei, exersati-va instinctul, aveti incredere in el! Informarea va va ajuta cu reconfirmarea celor deja simtite de voi!
Blogul de fata l-am facut tocmai in ideea de a ajuta pe cineva, pe oricine, si daca un singur parinte/viitor parinte gaseste aici raspunsul pentru o neliniste parinteasca  eu ma declar fericita.
Dar sa revenim, DIVERSIFICAREA! Va spun sincer ca asta a fost singura mea emotie din viata de mama de pana acum. Ataaaat de multe pareri, de sfaturi, de tabele, de grafice, de recomandari care mai de care… Pediatrul spunea ceva, mama spunea si ea cum a facut, alte mame din jur… “expertii”, o da expertii, marea lor majoritate cu state de plata pe la diversele firme producatoare de “alimente” pentru copii.
In primul rand veti hrani copilul cu lapte. Daca veti dori sa alaptati (varianta ideala atat pentru voi cat si pentru bebelus) il veti hrani cu lapte matern, daca nu, probabil ca va veti bate capul pentru a alege o formula de lapte. Va voi povesti pe larg despre alaptare si hranirea artificiala a bebelusului intr-o alta postare. Eu nu mi-am pus problema daca voi avea sau nu lapte, cat si cum voi alpta, am spus daca o sa fie foarte bine, daca nu, nu o sa fie sfarsitul lumii. Alesesem deja o formula de lapte (Lactana bio de la Topfer) si cumparasem biberoane, sterilizator, etc. Viata a facut sa am o “productie” sanatoasa de lapte si sa ajung sa-mi alaptez copilul si in prezent (sa nu credeti ca a fost fara peripetii si munca). Dupa intarcare voi continua cu lapte de capra (cumparat crud si fiert la temperatura joasa de catre mine). Asa ca ne pare rau dragi producatori de formula. Exista si mame vegane (sau nu) care nu considera ca laptele matern este potrivit consumului, cu atat mai putin cel de alt animal, asa ca isi “hranesc” bebelusii cu lapte din soia. No comment.
Se apropia varsta de 6 luni a Matildei si eu eram in deriva… avem cunostinte multe despre nutritie, despre noile descoperiri in domeniu (fratele meu este Cristian Margarit, un om cu adevarat pasionat de nutritie si un stil de viata sanatos in general, asa ca aveam shortcut-ul catre multe informatii verificate si autentice) dar… ce sa aleg pentru copilul meu, un pui de om in formare. El are un copil (Tudor, 2,5 ani acum) pentru care, impreuna cu mama lui, a facut anumite alegeri, nu eram de acord cu toate, stiam ca pe unele eu nu am cum sa le respect. Cu siguranta ea avea alte nevoi nutritive si nici nu putea manca ceea ce mancam eu si in aceleasi cantitati. Dar in mare principiile nu puteau fi cu mult diferite, nu?!
Am ascultat sfaturile medicului pediatru (spun ascultat, nu urmat, cand Mati avea 4 luni mi-a zis sa incep diversificarea cu zeama de la supa si sa-i introduc seara formula cu cereale :), am zambit), am citit vreo 4 carti cu recomandari si “meniuri” (majoritatea au ramas la nivelul metodelor aplicate si acum 50 de ani – mere rase, biscuti, fierturi cu cereale, paine, zahar), am citit site-rui intregi (in mare pare cu aberatii greu de imaginat), mi-am pus semne de intrbare…. si apoi m-am scuturat. Ce faceam? Faceam exact ceea ce nu facusem niciodata, ceea ce imi promisesem ca nu voi face niciodata, eram absorbita de tot ceea ce auzeam si citeam in jurul meu si nu eram atenta la EA! La copilul meu care stia cel mai bine cand, cu ce si cat are nevoie. Asa ca s-a intors lumina in viata noastra iar diversificarea a mers ca pe roate.
Cateva sfaturi pre-diversificare.
Pe langa faptul ca bebe trebuie sa fie pregatit de aceasta noua aventura si voi trebuie sa fiti. Discutati cu familia, spuneti-le care este “politica” voastra alimentara, ce au voie si ce nu au voie sa faca (de exemplu sa ofere alimente nepotrivite copilului care “pofteste”). Fiti calme, relaxate, faceti totul ca pe un joc, joc in sensul de ceva frumos si vesel, nu va jucati cu mancare si nu faceti giumbuslucuri pentru a determina copilul sa manance (stiu copii care nu deschid gura sa primeasca mancare daca nu sunt asezati pe televizor ;;) ). Nu sunteti la un concurs, nu trebuie sa fiti bucatar shef. Ca si atunci cand alaptati sa stiti ca si in timpul pregatirii sau oferirii mesei copilul vostru va simte si va imita starile. Deci cu optimism si veselie.
1) Pregatiti bucataria, faceti curatenie (stiu ca faceti oricum dar pentru bebelus trebuie sa ne straduim mai mult).
2) Stabiliti un loc in frigider pentru produsele/mancarea bebelusului departe de oua, branzeturi si carnea cruda.  Daca pana acum in frigiderul vostru nu era ordine acum este timpul sa o faceti, asezati produsele conform instructiunilor.
3) Cumparati (daca nu ati primit sau aveati deja):
- vesela pentru bebelus: lingurite din silicon (eu am luat unele cu varf termosensibil, vor verifica ele daca mancarea are temperatura potrivita); castronase cu capac, recipiente cu capac de diverse marimi (aveti grija sa fie de calitate si sa nu contina materiale toxice, veti pune in ele si alimente mai calde);
- vesela pentru pregatirea mesei (ideal ar fi sa le folositi doar pentru asta): cutit pentru curatat, cutit pentru taiat, furculita pentru pasat, lingura, supiera, strecuratoare, razatoare din sticla (veti cam da cu tunu ca sa gasiti, dar razatoarele din metal duc la oxidarea rapida a fructelor si legumelor);
- un vas pentru “fierbere” cu abur, legumele astfel preparate isi prezerva mai bine calitatile nutritionale fata de cele fierte in apa (in cazul in care totusi le fierbeti direct in apa adaugati legumele dupa ce apa clocoteste, folositi capac si nu exagerati cu fierberea);
- un mixer/blender/tocator – puteti pasa si cu furculita sau toca cu un cutit dar va va fi mult mai usor cu un aparat (nu exagerati cu maruntirea si mai ales nu pasati alimentele pe termen lung, bebelusul trebuie sa invete si sa mestece si sa accepte alimente solide); exista si robotei speciali pentru prepararea mesei care au functie de fierbere pe abur si pasare in acelasi vas.
- un scaun pentru masa (la inceput puteti folosi si un leagan sau scaunul pentru masina dar este bine sa-i stabiliti o rutina si un loc pentru luat masa);
- bavetici (mancatul se lasa cu moscoleala :)) )
- un cantar de bucatarie.
4) Faceti cumparaturi pentru legumele/fructele/laptele/carnea/ouale pe care le veti oferi copilului. Util ar fi sa va ocupati din timp si sa cautati surse curate si sanatoase de hrana. In cazul in care veti incepe diversificarea in lunile de tomna puneti la congelator legume si fructe autohtone din timpul verii. Iarna nu veti gasi decat legume si fructe din import culese curde si “coapte” in depozit.
5) Alegeti o zi in care sunteti singura acasa cu copilul, prea multa agitatie il va agita si pe el.
6) Daca aveti emotii in legatura cu “gatitul” faceti o repetitie cu o zi inainte si preparati o supa/piure.
7) Diversificarea nu inseamna excluderea laptelui matern/altul, pana in jurul varstei de 12 luni laptele va fi principalul aliment din dieta copilului.
Cand incepem diversificarea?
Sfatul specialistului (contemporan nu din 1900) esta ca diversificarea sa fie inceputa in intervalul 4-6 luni pentru copiii hraniti cu formula si 6-12 luni pentru cei alaptati. Unii militeaza chiar pentru inceperea diversificarii dupa varsta de 6 luni si pentru copiii hraniti cu formula. Copilul trebuie sa fie sanatos, sa nu prezinte varsaturi sau diaree. Evitati inceperea diversificarii intr-o zi extrem de calda (medicii recomanda sa nu introducem alimente noi in perioada caniculara). Specialistii recomanda ca diversificarea sa nu se inceapa mai devreme de 17 saptamani dar nici mai tarziu de 26 saptamani.
Se recomanda sa urmariti urmatoarele semne: 
sta in sezut sprijinit si isi tine singur capul;
atinge obiectele cu mana;
isi examineaza manutele si se joaca cu ele;
se rostogoleste singur de pe o parte pe alta;
urmareste mancarea cu ochii;
deschide singur gura cand se apropie lingurita;
isi retrage buza de jos cand ii scoti lingurita din gura;
misca limba si plimba mancarea in gura pentru a o inghiti (cel mai important semn ca diversificarea poate incepe!).
Sfatul meu: Atunci cand va spune copilul vostru!
Nu o sa va spuna “mama vreau mancare” dar o sa va dea semne. Va deveni din ce in ce mai interesat de alimentele pe care le mancati, va “mesteca” in gol si va saliva atunci cand vede pe cineva mancand. Si, cel mai important, i-a trecut reflexul de a “scuipa”. Veti vedea ca bebelusii au un reflex de impingere cu limbuta a lucrurilor care le ajung in gura. Puteti face o proba prin oferirea unei mici cantitati de alimente iar daca bebe inca le impinge afara din gura inseamna ca mai trebuie sa amanati momentul diversificarii.
Un alt indiciu de luat in seama este aparitia dentitiei. Eruptia dentara apare in medie in jurul varstei de 6 luni, ea poate fi mai timpurie sau mai tarzie. Nu este un motiv de panica daca bebelusului vostru nu i-au aparut dintii nici la un an. Se pare ca o dentitie aparuta mai tarziu va fi una mai sanatoasa si ca debutul precoce al dentitiei este dat si de consumul excesiv de dulciuri/carbohidrati al mamei in perioada sarcinii si alaptarii (formulele de lapte contin oricum o cantitate foarte mare de indulcitori). In acest ultim caz nu veti astepta dintisorii pentru a incepe diversificare.
Chiar daca “semnele” sunt cele corecte iar voi inca nu va simtiti pregatite nu este nicio tragedie daca amanati acest moment cateva zile/saptamani. Alegeti o perioada linistita, o perioada in care stiti ca veti fi acasa. Daca aveti planificata o deplasare/concediu in jurul varstei de 6 luni (doar un exemplu) este mai bine sa amanti diversificare pana la intoarcere. Exista pareri conform carora daca ati “ratat” momentul atunci copilul va refuza incercarile viitoare si va deveni un “sclifosit”. As vrea sa vad dovezi in acest sens, nu opinii la coltul strazii. Sclifosenia alimentara a copilului tine de temperamentul sau si de obiceiurile proaste pe care i le imprima parintele (lipsa unui ritual pentru masa, santajul, “recompensa” alimentara, “ceva bun”, etc).
Cand am inceput noi?
 Noi am inceput diversificare la 6 luni si jumatate. Pana la acea data Matilda a fost hranita la cerere doar cu lapte matern (nici ceai sau apa). Am inceput diversificarea atunci cand semnalele de interes pentru mancare au devenit foarte clare. Eu am mancat mereu in fata copilului, ceea ce fac si acum cu grija ca atunci cand mananc ceva ce nu este potrivit pentru un copil sa am si pentru ea un aliment alternativ. Incepuse sa puna manuta in farfurie si sa duca catre gura, ii iesise primul dintisor, ii disparuse reflexul de “scuipare”.
Nu am intampinat niciun fel de greutati contrat miturilor legate de alaptatul prelungit. Toate “inteleptele” spuneau ca vaaaaai o sa refuze mancarea, nu o sa vrea decat laptele tau. Fals.
As proceda si acum la fel.
Sfat: Nu grabiti introducerea alimentelor solide, in cele mai multe cazuri o incepere timpurie a diversificarii va afea efecte pe termen lung asupra sanatatii copilului, cele mai intalnite sunt apetitul nestavilit si  OBEZITATEA!
Atentie!!!
Majoritatea copiilor intre 3,5 luni si 5 luni trec printr-un puseu de crestere (l-am experimentat si noi din plin). Perioada tine cam doua saptamani iar in acest interval copilul vostru va incepe sa ceara lapte chiar si la 2 ore. Matilda a avut 2 saptamni pe la 5 luni cand manca non stop. Cred ca a fost cea mai grea perioada din toata experienta de pana acum. La noi s-a suprapus in mod nefericit cu o perioada in care am fost complet singura cu ea pentru 5 saptamani, am fost si racita moarta 3 dintre ele. Zi si noapte cerea la san, imi facuse rani de solicitare. Impresia gresita ar fi ca a scazut lactatia sau ca nu-i mai ajunge si “cere” mancare. Este o falsa impresie si este doar o etapa. Va trece, probabil cu greu, dar daca strangeti din dinti si stiti ce vreti o sa reusiti. Dupa acest interval lucrurile au revenit peste noapte la normal. Eu am mai avut un timp de lucrat cu supraproductia de lapte, consecinta a suprasolicitarii din acele doua saptamani.
In ce moment al zilei?
Sfatul specialistului: sa se inceapa administrarea unui aliment nou la masa de pranz. Sa se ofere intai alimentul si apoi sa se completeze cu san sau formula pana cand cantitatile vor deveni inversproportionale si masa de lapte va fi inlocuita in totalitate. Exista si varianta in care sa incepeti prin alaptare si sa completati cu alimentul nou. Aceasta varianta s-ar putea sa nu functioneze, copilul preferand sa-si termine masa de laptic si sa refuze alimentul nou. Se recomanda introducerea unui aliment nou la 3-4 zile pentru a observa eventualele intolerante sau alergii.
Sfatul meu sau cum am facut noi?
Am inceput introducerea alimentelor intre doua mese de lapte. Mi s-a parut mai firesc asa, mai ales ca la inceput copilul mai mult gusta decat mananca. Deci primele mese au fost sub forma de gustari inte masa de la ora 16 si cea de la 20 (pentru ca atunci avea perioada de veghe cea mai lunga). Matilda a fost mereu alaptata la cerere, intervalul de 4 ore intre mese si l-a stabilit singura, uneori mai cerea si intre mese dar cantitiati foarte mici: ii era sete. Eu nu am respectat recomandarea de introducere a unui aliment la 3-4 zile, in familia noastra nu exista alergii sau intolerante majore (eu am intoleranta la ceapa, nu i-am dat ceapa cruda). Faptul ca in timpul sarcinii si alaptarii am avut un regim alimentar variat si echilibrat o expusese si pe ea la toti compusii din alimente. EU AM MANCAT DE TOATE! O sa va povestesc cand vorbim despre alaptare si despre cum este cu “provocarea” colicilor de catre dieta mamei (alt mit fals). Recomandarea aceasta legata de disociere mi se pare usor bizara atata timp cat “retele” pentru supe includ cel putin 4 feluri de radacinoase din care cel putin 2 se paseaza in piure.
In cazul nostru acest sistem a functionat foarte bine, in primele 2 saptamani i-am dat gustarici variate pana cand am vazut ca poate si doreste sa manance mai mult, abia atunci i-am inlocuit masa de san de la pranz cu o masa de legume. In acest fel nu i-am alterat nici programul si m-am asigurat ca manca in continuare suficient lapte.
Atentie!!!
Daca in familia voastra exista un istoric de alergii sau intolerante alimentare respectati regula celor 4 sau 7 zile! Cum am procedat eu a fost o alegere personala bazata pe istoricul nostru si observarea reactiilor copilului! Se recomanda ca pentru bebelusii sub 6 luni sa se pastreze chiar un interval de 7 zile intre introducerea unor alimente noi. Copiii foarte mici au mai multe probleme legate de afectiunile digestive. Pentru copiii mai mari de 6 luni se recomanda un interval de 4 zile iar pentru cei mai mari de 10 luni, in functie de evolutia lor, se poate elimina acest interval. Introducerea unui aliment nou ar trebui facuta in prima parte a zilei pentru a primi cat mai repede ajutor medical de urgenta daca este cazul. Unele alergii pot fi extrem de violente, manifestandu-se cu soc anafilactic.
Cu ce incepem diversificarea?
Aici este marea dilema: ce ii dam copilului sa manance?
Inainte de orice ar trebui sa ne raspundem cu: alimente sanatoase din surse naturale. Probabil ca nu veti putea respecta asta mereu dar cu cat va straduiti mai mult cu atat mai bine.
Atentie!!!
Majoritatea medicilor pediatrii nu au competente in nutritie pediatrica!!! Mai mult, sunt depasiti complet de nivelul la care a ajuns acest domeniu, nu au informatii actuale, nu au nici interesul sau sa spunem ca nu au timp pentru a aprofunda! Marea majoritate nu este la curent nici macar cu recomandarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii – OMS! Cei mai multi au contracte de sponsorizare cu firmele producatoare de formula si cereale/mancarica pentru bebelusi! O persoana care a ajuns medic nu este un guru sau un Dumnezeu, uneori poate avea mai putine cunostinte decat un “civil” bine informat si cu bune intentii! Nu le pun la indoiala cunostintele medicale (cu toate ca si aici multi lasa de dorit) dar in domeniul nutritiei pediatrice ar fi bine sa aveti rezerve. Nu va temeti sa le puneti intrebari si sa le testati cunostintele, e dreptul vostru! Nu ii ascultati din rusine sau din teama doar pentru ca sunt medici! Am auzit atat de des “pai ce sa fac, e medicul ei, daca nu-l ascult nu ne mai ajuta”. Ce sa faceti? Sa faceti ceea ce este mai bine si mai sanatos pentru copilul vostru, medicul nu vine cu voi acasa pentru a vedea ce faceti voi si nu va suferi altaturi de copilul vostru cand il vor marca recomandarile alimentare gresite.
Faceti un exercitiu si observati…. cati dintre medicii pe care ii cunoasteti sunt normoponderali? cati au o constitutie atletica? cati credeti ca fac sport? cati credeti ca nu fumeaza? cum arata copiii lor? cati dintre ei sunt obezi din prima copilarie?
Medicul Matildei ne-a “recomandat” sa introducem formula cu cereale la 4 luni “ca sa doarma mai bine”. Complet aberant! Copilul meu dormea 8-10 ore pe noapte, ce sa doarma mai bine de atat! Nu exista nicio dovada stiintifica (sau empirica fie vorba intre noi), doar simple coincidente, care sa demonstreze ca aceste mese hipercalorice date seara ar calma bebelusul peste noapte si ar dormi mai mult. Exista ideea ca laptele matern se digera mai repede si cel formula mai incet si de aceea copiii alaptati se trezesc si noaptea. Fiecare copil este unic, multi se trezesc de sete sau din nevoia de securitate si de afectiune, nu de foame. Chiar daca se trezesc de foame nu cadeti in capcana “formula cu cereale”, merita sa va treziti si sa le oferiti san. Veti avea surpriza ca ati intrerupt alaptatea degeaba, copilul se va trezi la fel, mai ales daca deja a intrat intr-o rutina de trezire nocturna pentru a manca. Mai mult, cerealele si zaharul din furmula il vor “lesina” pe termen scrut dar ii vor da o senzatia mai acuta de foame la cateva ore mai tarziu.
Sfatul specialistului: Probabil ca medicul vostru pediatru deja v-a propus o schema de diversificare, cel mai probabil schema este una standard, neadaptata nevoilor copilului vostru, credintelor voastre in materie de dieta, stilului si modului vostru de viata. E cam ca la “nutritionist”, luati de aici dieta “personalizata” valabila pentru toti.
Sunt trei mari trenduri, uneori si combinatii intre ele:
1) Se incepe diversificarea prin administrea de cereale cu lapte, cerealele fiind considerate “baza piramidei alimentare”.
1) Se incepe diversificarea cu mere rase combinate cu biscuit, sucuri de fructe (mere, citrice), suc de morcovi.
2) Se incepe diversificarea cu supa clara de legume (radacinoase) sau piure fluid din radacinoase.
Se continua cu branzica facuta in casa, iaurt, ou, carne de pasare, carne de vita, organe, peste, se introduc noi legume si fructe. Pana in jurul varstei de un an copilul va ajunge sa manance aproape orice aliment.
Sfatul meu sau cum am facut noi?
Va iubiti copilul? Presupun ca da! Ganditi-va si cel mai bine ar fi sa va razganditi daca ati cedat sugestiei de a incepe diversificarea din varianta 1 cu cereale. Am rugamintea sa cititi articolul sugerat, cititi si altele, cautati si alte surse (si nu medicul nutritionist Minciunicopschi pardon Mencinicopschi care a ajuns contra cost sa faca reclama la PAINE). Poate ca eu par “inversunata” pe aceasta tema asa ca va sugerez autoconvingerea prin documentare.
Fructele= sanatate, nu? Din pacate sau din fericire si mitul fructelor a fost daramat. Fructele trebuie consumate cu moderatie, consumati fructul intreg nu numai sucul (din nefericire pesticidele si conservantii prezenti in coaja fructelor ne obliga astazi sa curatam fructele de coaja), alegeti fructele mai putin dulci, alegeti fructele cat mai intens colorate (cele facute asa de mama natura nu de tata laborator), alegiti fructele autohtone si pe cat se poate in sezon.
Merele rase + biscutiti/pesment/cereale = apa, zahar, amidon (posibil gluten, coloranti si conservanti), urme de nutrienti, calorii goale, agresarea ficatului si pancreasului, iritarea tractului digestiv, ingrasare, cresterea riscului de boli metabolice la maturitate.
Bananele au potential alergen si proinflamator ridicat si trebuie evitate!
Fructele de padure, foarte sanatoase de altfel, trebuie evitate pana in jurul varstei de un an mai ales daca in familie sunt alergii cunoscute.
Citricele si sucurile din citrice (fructele acide) nu trebuiesc administrate copilului pana in apropierea varstei de un an, daca insitati sa i le oferiti ar trebui cel putin sa fie prelucrate termic (gatite).
Atentie!!!
 Sucul din fructe nu este una dinte cele 5 portii de sanatate!!!! Stiu ca asa zice o reclama dar ea va vinde un suc din fucte!!!
Continutul ridicat in zaharuri al fructelor poate duce la o “pervertire” a gustului iar introducerea lor in diversificare inaintea legumelor va duce la un (posibil) refuz al copilului de a mai primi si legume. Puneti accentul pe consumul de legume nu pe cel de fructe, marea majoritate a fructelor sunt de fapt apa cu zahar si cativa nutrienti “spalati” in ele. Evitati administrarea de sucuri din fructe! Ele aduc un aport de zaharuri foarte ridicat iar sistemul digestiv al copilului, in special ficatul si pancreasul, nu sunt suficient dezvoltate pentru a face fata acestui asalt. Daca insistati in a oferi asa ceva copilului macar diluati sucul la 1/3 parti suc cu apa.
Schema de diversificare a alimentatiei Matildei:
De la 6,5 luni la 7,5 – 8 luni:
Eu am inceput  diversificare cu Avocado.
  • Avocado este un fruct care aduce mai mult a leguma sau nuca daca e sa ne luam dupa gust, sau a unt, daca e sa ne luam dupa textura sa atunci cand este bine copt. La inceput copiii pot digera mult mai bine grasimile si de aceea un fruct gras cum este avocado este perfect pentru inceputul diversificarii alimentatiei bebelusului. I-am pasat 2 lingurire de miez foarte bine copt si l-am amestecat cu laptele meu. Alimentul a fost foarte bine tolerat, chiar i-a placut. Fructul trebuie sa fie bine copt (nu la cuptor, copt adica “facut”). In marea majoritate a cazurilor veti gasit fructele de avocado foarte crude (tari), pentru a il coace il puteti pune intr-o punga de hartie, intr-un loc aerisit si racoros, impreuna cu o banana si un mar/mango. Alegeti fructele care nu prezinta leziuni si mucegai. Daca in interior gasiti parti negre le curatati si le aruncati.
Apoi de la 7 luni i-am facut piurerui din radacinoase si dovleac. Nu i-am oferit niciodata doar supa (zeama) ci i-am facut de la bun inceput piure. Nu i-am facut niciodata legumele terci, nici nu i-au placut asa. Matilda a preferat texturile mai solide, sa simta ca mesteca ceva. Atunci cand “greseam” si le pasam sau le diluam prea mult le “vomita”. I-am facut piure din: morcov, dovleac (mare fan dovleac), cartof dulce, telina, pastranac (doar il puneam la fiert nu il pasam), dovlecel (nu doar dovlecel pentru ca-l scuipa cu mare sarg).
  • Morcovul fiert este usor de digerat, usor dulceag si e o leguma hranitoare. Nu exagerati in a oferi zilnic copilului morcovi si legume sau fructe protocalii, mai ales cand este foarte mic, pentru ca acesta se poate ingalbeni daca nu sintetizeaza bine vitamina A din carotenoizi.
  • Dovlecelul fiert are un gust destul de neutru si il puteti da fara griji la inceputul introducerii mancarii solide, mai ales daca aceasta se intampla vara.
  • Dovleacul fiert la aburi este si el hranitor si usor de digerat.
  • Cartoful dulce este asemanator cu dovleacul la gust si poate fi introdus in alimentatia bebelusului daca gasiti bio. Daca nu, este mai bine sa il evitati si sa ii oferiti dovleac.(noi aici am facut rabat si i-am oferit si cartof dulce comercial).
Am continuat dupa 7,5 luni cu spanac, brocoli si conopida. Matildei daca i-as da ar manca numai brocoli.
  • Conopida si broccoli sunt legume inrudite si asemanatoare ca gust. Cand sunt fierte devin usor dulci.
  • Spanacul, de unii controversat, este o foarte buna sursa de fier, a fost foarte bine tolerat.
OUL! De la 7 luni am inceput sa-i dau Matildei ou. Primele portii au fost de 1/4. Atentie!!! doar GALBENUSUL! Albusul va fi introdus cu precautie dupa varsta de un an.
  • Galbenusul este partea valoroasa a oului si asigura copilului grasimile necesare dezvoltarii creierului. Nu va feriti sa oferiti copilului galbenus de ou inca din primele zile de introducere a alimentelor solide. El poate sa digere foarte bine grasimile din galbenus, iar daca galbenusul provine de la un ou de calitate, va beneficia de DHA, un tip de acid gras Omega 3 absolut necesar dezvoltarii copiilor. Alege oua de tara sau bio. Ofera la inceput cate un sfert de ou si fa o zi – doua pauza. Apoi jumatate si mai departe, pana ajungi la un galbenus intreg. Poti oferi 2-3 galbenusuri pe saptamana. Citeste aici despre Omega 3 si importanta pentru sanatate.
De la 8 luni am inceput sa-i dau organe (ficat). Ficatul a fost “extras” din gainile noastre crescute la tara fara furaje si hormoni. Si ouale de mai sus sunt din aceeasi productie dor ca ne sunt oferite benevol de catre gaini, pentru ficat trebuie sa sacrificati pasarea (ca sa vezi ce chestie :)). Da, pentru a consuma carne si organe trebuie sa fie crescut un animal si apoi omorat. Asta e viata.
  • Ficatul este un aliment controversat. Multi il considera toxic, impur, uzina de filtrat toxine si deseuri din organism. Ficatul este un aliment pretios. Bogat in fier si vitamina B12, el previne anemiile. Chiar si Gerson, un initiator al dietelor vegane, oferea ficat pacientilor sai. Noi consideram ficatul un aliment de neegalat atunci cand provine de la un animal hranit corect, asa cum sunt animalele de la tara, care pasc iarba, se misca liber, nu sunt ingrasate artificial si nu li se dau hormoni si tratamente agresive pentru ingrasare rapida, productie sporita de lapte, boli datorate conditiilor de crestere intensiva, etc. Oferiti bucatele mici de ficat sau pasta de ficat facuta in casa, chiar dupa introducerea primelor alimente. Daca nu aveti o sursa sigura din care sa cumparati ficatul, alegeti un ficat de oaie sau capra din comert si niciodata de pui.
De la 7-8 luni am inceput sa-i ofer branzica, iaurt si smantana.
Spun de la 7-8 luni pentru ca Matilda a refuzat iaurtul. Cel mai probabil o deranja textura, ii era scarba de orice aliment moale (ca doar e copilul meu, eu nu pot manca creme, sharlote, piftie sau orice alt fel de tremurici sau terci). Cum il simtea pe gat icnea si il scuipa. Pentru ca iaurtul este un aliment foarte important pentru sanatate nu am renuntat. I-am oferit Matildei timp de 2 luni (DOUA LUNI) in fiecare zi cate o lingurita de iaurt pana cand s-a hotarat ca e bun si ca-i place. Acum ar manca si 3 portii pe zi! Deci eu nu cred in “copilu meu nu mananca decat x sau nu mananca y”. Cu rabdare si tenacitate o sa reusiti sa il convingeti sa manance ce trebuie. Evident nu as fi insistat daca era vorba despre un alt aliment neimportant sau pentru care aveam alternativa.
Atentie!!!!
NU obligati si nu fortati copilul sa manance ceva ce nu-i face placere. Renuntati pentru cateva zile sau o saptamana la acel aliment si apoi reveniti. Este posibil sa-l gasiti intr-o alta dispozitie. Daca refuza cu vehementa, vomita, scuipa, plange nu mai insistati un timp mai lung. Daca este un aliment important (cum era in cazul nostru iaurtul) isistati cu blandete si oferiti-i cantitati foarte mici sau un alt “soi” (de iaurt), daca este un aliment fara insemnatate (sa spunem dovlecel) sau aveti alternativa din aceeasi gama, renuntati la alimentul refuzat. Nu este sfarsitul lumii daca un copil nu mananca un anumit ceva, gasiti alternative sanatoase – nu cadeti in disperarea “aoleu copilul meu nu mananca si va muri de foame”, din fericire nu este in Africa unde se moare real de foame. Copilul vostru are doar preferinte, in principal de textura si mai putin de gust, e si el un “fel” de om. Daca nu mananca brocoli nu inseamna ca alternativa sunt mezelurile! Copilul va avea zile si cand va refuza mancarea sau va manca foarte putin, nu intrati in panica, au si ei momente de scadere a apetitului sau pur si simplu ar vrea o zi doar de laptic ca “in vremurile bune”. Daca perioada de lipsa a apetitului se prelungeste si copilul incepe sa scada in greutate consultati medicul!
Toate cele de mai sus au fost “home made” din lapte crud de capra. Laptele il cumparam eu si-l fierbeam acasa la temperatura joasa. Din pacate laptele “adevarat” este sezonier si dupa intrarea caprelor in pauza de lacatie a trebuit sa recurg la laptele bio de capra din comert. Spun din pacate pentru ca 1. este un lapte mort, UHT si 2. este produs cu ajutorul hormonilor care mentin lactatia tot timpul anului. Domnul Cristian Margarit vorbea despre “laptele praf” acum cativa ani buni, se pare ca abia acum a a juns un subiect la moda, e bine si acum.
De ce lapte de capra si nu de vaca? Laptele de capra este cel mai apropiat ca structura de cel uman si prin urmare mai potrivit consumului. Nu aduce cu el potentialele alergii provocate de laptele de vaca.
  • Dupa ce bebelusul devine obisnuit cu gusturi noi, oferiti-i si iaurt gras sau smantana naturala fermentata. Pe legumele oferite puteti pune unt.
De la 8 luni am inceput sa ii fac supe de os si de carne.
Mare atentie!!!
NU le dati copiilor carne de pui din comert!!! Mai bine nu le mai dati deloc. Carnea de pasare din comert contine o cantitate mare de hormoni si antibiotice. Nu mai spunem de felul in care au fost hraniti si crescuti acei “pui”. Consumul de carne de pui va bulversa pe termen lung sistemul endocrin (hormonal) al copilului! Se observa deja copii- atat baietei cat si fetite- cu “sani” (ginecomastie) si fetite care prezinta menstruatie la 8-9 ani. Prin oferirea de carne de pasare din comert le scadeti calitatea vietii si le SCURTATI viata! Acestea sunt informatii publice la care puteti avea acces oriunde, nu sunt informatii de “gherila” sau de contestat. Aceeasi grija trebuie avuta si in cazul carnii de vaca sau porc.
Daca un numar din ce in ce mai mare de oameni ar manifesta preocuparea pentru sursele de hrana sanatoasa are duce la cresterea productiei in acest sens iar produsele ar deveni mai usor de gasit.
  • Supa de carne si os este un aliment traditional foarte sanatos. Puteti pasa cate putina carne si o putei oferi bebelusului impreuna cu supa. Alegeti gaina de tara, curcan si vita cu os. Cei care au inteles ca grasimile sanatoase sunt benefice copiilor, pot oferi si supe de oaie sau capra. Nu degresati excesiv supa.
Dupa varsta de 8 luni am inceput sa-i dau Matildei fructe: piersici, nectarine, pere, mango, gutui, prune, pepene galben, mar, kiwi, ananans, citrice, banane, fructe de padure, capsuni (dupa un an).
Probabil ca observati absenta cerealelor. Nu i-am dat niciodata: paine, biscuiti, pufuleti, cereale “pentru copii”, paste fainoase. Dupa varsta de 10 luni am inceput sa-i dau (dar rar) mamaliga, orez salbatic, quinoa, orez alb.
Toate produsele oferite copilului meu provin din surse curate cunoscute (de la tara sau producatori de incredere) sau din surse bio (acolo unde nu am gasit alternativa). Nu i-am oferit nicioda produse animale din comert/industriale (carne, oua, laptele cu rezerva celui bio pe perioada de iarna). 
Concesii (au fost si din astea):
- fructele exotice pe perioada de iarna (mango, ananans, citrice, banane);
- fructele din import (dupa ce s-au terminat cele puse la congelator si pentru ca in comert nu gasim decat mere romanesti);
- legumele din import (in aceeasi situatie de mai sus);
- laptele bio de capra UHT (dupa ce au intrat caprele in pauza competitionala);
- iaurtul bio de vaca (cand nu am avut din ce sa-i fac eu acasa, mai ales in deplasari);
Dar cat ii dam de mancare copilului?
Mai multe ridicari din umeri drept raspuns la o intrebare nu am mai intalnit. Cand ne pregateam pentru diversificare am pus si intrebarea, normala zic eu, ok ii dau dar CAT ii dau? Medicul ei mi-a raspuns “veniti cu castronul si va arat asa in el cam pana pe unde”. Vin cu toate? Pana pe unde ce aliment? ca au densitati diferite. Am intrebat si mame…. pai cam asa cam cat vrea sau 2 linguri sau 50 de gr….
Atunci am venit cu ideea de a ii da gustarile acelea, cateva lingurite, intre masa de la 16 si cea de la 20. Pe langa asta am imprumutat un cantar pentru a vedea cat suge ea la o masa, care este volumul pe care il primeste. Normal ca era vorba de un lichid cu un alt continut si alta densitate dar era orientativ. Atunci am avut surpriza sa vad ca Matilda mea sugea la mesele de zi 100 ml si la cele de seara 150-170 ml, cu muuuuuult sub ceea ce ar “trebui” sa manance un copil de 6 luni (mese de 200 ml lapte). Cam la jumatate. Asta era necesarul ei si cu acest aport avea un castig in greutate de aprox. 1 kg pe luna. Inca o data ni se confirma ca fiecare copil este unic si cu nevoi unice iar ca laptele de mama este cel putin la fel de satios si mai hranitor decat formula. Deci eu am inceput cu 2-3 lingurite pentru cam 10 zile, apoi i-am dat 50 gr de piure pentru inca 5 zile, si am crescut la 100 gr piure de legume cand i-am inlocuit o masa. Treptat am marit cantitatile in functie de cererea ei.
Matilda acum are urmatorul meniu (un exemplu – orele sunt cu aproximatie, copilul e un om nu o farmacie):
- ora 4 noaptea – lapte matern (dupa ce am scos alaptarile de zi – la 8 luni cand dieta ei devenise variata si completa- si mai ales dupa ce m-am intors la serviciu – la nici 11 luni :(- copilul meu a inceput sa se trezeasca noaptea pentru a-si completa norma de lapte zilnica sau pentru a ma vedea, nu se intampla mereu dar nici nu am incercat sa o descurajez);
- ora 7-8 dimineata – lapte matern, mai mult o gustarica inainte de a pleca eu la serviciu;
- ora 9,30-10 – 75-100 gr. branzica de capra facuta in casa, 100-150 gr. fructe crude mixte maruntie (nu pasate, facute “aschiute”), pana cand terminam pregatirea ii oferim si un fruct spre rontait;
- ora 13,30-14 – un fel de – carne in jur de 50-70 gr. curcan/vita;
                                        – sau peste in jur de 100 gr. de somon sau macrou;
                                        – sau un ou – in majoritatea cazurilor doar galbenusul;
                                        – sau ficat de vita/pasare -il fac sub forma de pate;
cu legume la cuptor (in vas special din ceramica cu capac) sau fierte;
                       – ciorba de vaca/curcan cu legume si (uneori) cu orez sau quinoa;
                       – “desert” iaurt simplu de capra.
mancare si ciorba le ofer foarte rar la aceeasi masa, in mod normal este un fel sau altul;
- ora 17-17,30 – o gustare din fructe sau legume crude – 100-150 gr. (eu nu i-am prelucrat termic niciodata fructele, nu le-am copt nu le-am fiert);
- ora 19 – masa in principal formata din lactate – branzica cas, branzica de casa, iaurt, branza cu smantana si mamaliga, orez cu lapte (foarte rar);
- ora 20,30- 21 – lapte matern zis si “tzitzi bun”.
(dupa intarcare voi reechilibra consumul de produse lactate prin diminuarea lui).
Respectam regula celor 3 culori: verde, galben/portocaliu, rosu! In fiecare zi cel putin un aliment verde, unul galben/portocaliu si unul rosu.
In intervalul 11-13.30 are un somnic, de aproximativ o luna si-a scos somnul al doi-lea de la ora 16,30-17. Noaptea doarme aproximativ 10-11 ore cu o pauza de masa. In cazul in care nu-i trebuie masa de la ora 4 se trezeste in jur de 6,30, mananca, si doarme pana la 8. In situatia asta nu mai primeste laptele de la ora 8 si mananca direct gustarea de la ora 9,30 la care ii cresc cantitatea de branzica.
Nu i-am dat si nu ii dau niciun fel de dulciuri, produse indulcite cu zahar sau inlocuitori, iaurturi cu fructe din comert.
Bilantul sanatatii copilului la un an a indicat un copil foarte sanatos si fara carente de vitamine sau minerale.
Ii dau zilnic 2-4 picaturi de Vitamina D3 (in functie de sezon) dar nu pentru profilaxia rahitismului ci pentru intarirea imunitatii.
Nu i-am dat supliment de calciu.
Nu i-am dat supliment de fier (multi medici recomanda dupa ureche un supliment de fier pentru copiii care primesc numai lapte matern si dupa varsta de 6 luni, eu zic mai intai sa faceti un set de analize copilului si sa vedeti daca acesta sufera de o carenta de fier, fierul in exces este toxic pentru organism).
Nu administrati copiilor vitamine si mai ales minerale (vitaminele in exces in majoirtatea lor se elimina prin urina – mineralele nu au acest talent si pot deveni toxice pentru organsim) dupa ureche sau pentru ca asa face si mamica X sau pentru ca asta inseamna “sa fii o mama buna”.
Un copil cu o dieta echilibrata si sanatoasa nu va avea nevoie de suplimente, in cazul in care copilul prezinta semne clinice confirmate prin analize ca ar avea carente diverse atunci respectati sfatul medicului.
Exemplul clasic: ” Buna ziua doamna doctor, copilul meu a inceput sa transpire in special in zona capului. Ce sa fac?” – “Sigur are lipsa de calciu, sa-i dati calciu de x unitati pentru x zile si mai vorbim peste 3 saptamani”.
Intre timp afara se incalziese si copilul transpira de CALD. Nu spun ca nu exista situatii reale de lipsa de calciu dar acestea trebuie confirmate prin consult si analize, nu prin autodiagnosticare sau consultatii la telefon.
Le puteti da copiilor un supliment cu enzime digestive sau cu bifido-bacterii. Ii va ajuta cu digestia si tranzitul intestinal. Exista suplimente care ajuta si cu digestia lactozei.
Acestia au fost primii pasi, schema detaliata o vedeti in tabelul de mai jos:
in cazul in care nu puteti vizualiza imaginea corect puteti descarca aici tabelul in format pdf. sau pe http://bebster.ro/articole/tabel-alimente-pentru-diversificare-pe-luni-in-functie-de-varsta
tot aici puteti citi mai multe despre alimentele sanatoase si puteti consulta retete pentru mancarici de pitici.
Voi reveni cu “retele” noastre de la inceputul diversificarii si de acum, modul de preparare, sfaturi de preparare.
Dati mancare sanatoasa copiilor vostri!
P.S. – am folosit link-uri cu recomandari si articole doar de pe cele doua siteuri http://www.cristianmargarit.ro/ si http://www.bebster.ro/ pentru ca in ei am incredere chiar si cu sanatatea/viata copilului meu, nu spun ca nu exista si alte surse poate la fel de documentate dar nu cunosc acele persoane in mod direct, nu le cunosc sursele de informare si nivelul de competenta,  nu pot garanta pentru bunele lor intentii si nu pot recomanda. Multumesc pentru intelegere!